Riscul in proiectele de cercetare

In toate gidurile pentru solicitanti exista o rubrica de completat , pentru cererea de finantare – Managementul Riscurilor.

Raspandita in diferite publicatii din domeniul PM sau Managemenului in general, aceasta tema este tratata majoritar pentru proiecte de aplicatii din diferite ramuri. Mai des intalnite sunt din IT si Constructii. Este si normal sa fie asa, fiindca ei sunt pionerii PM in Romania si au deja o experienta de invidiat.

Eu, fiind cercetator de meserie, caut cu disperare bibliografie legata de Managementul Riscurilor in domeniul meu si nu gasesc. Incerc sa fac extrapolari sau deductii din ceea ce citesc ,  dar simt ca este prea putin si nu merge, datorita naturii complet diferite a tipurilor de activitati si de riscuri.

Ca domeniu, cercetarea presupune noutate, produs nou, tehnologie noua, procese noi etc. Fiind vorba de noutati, acestea sunt deseori taxate si catalogate ca afaceri cu risc maxim.

Iata un exemplu din experienta mea.

Un produs nou s-a nascut in urma unor cercetari experimentale pe care le-am facut,comandate de firma A. Rezultatele de laborator – exelente, entuziasmul initial maxim. Am zis – hai trecem in faza a doua, producerea lotului experimental industrial, ca sa convingem consumatorii potentiali. „Stop – stai asa ca asta costa mult” a zis reprezentatul firmei A, si  „ce garantie avem ca va merge?”, „nu suntem dispusi sa riscam atat de mult”. Rezultatul : idea si proiectul au fost abandonate.

Am oferit recent aceasta tema unei IMM nou creat „Inovator”, ca sa aplice la POS CCE operatinea 2.3.3. Dupa ce s-a informat citind ghidul, s-a impiedicat de clauza „art.57, alin.(1) din Regulamentul Comisiei Europene (EC) No1083/2006″,  care se refera la obligatia  folosirii, conform scopului destinat, a obictivelor finantate pentru o perioada cel putin 3 ani (pentru IMM) dupa finalizarea proiectului. Intrebarea intreprinzatorului era – de unde stiu de pe acum ca dupa ce finalizez proiectul, o sa am in continuare unde sa vind acest produs, ”si vin astia si imi cer bani inapoi”.

Am ramas surprins! Primul intreprinzator nu si-a asumat riscul investitiei pe banii lui, dar al doila era pe bani comunitari nerambusabili, fara cofinantare, la o suma de max. 1.000.000 Euro. Avea tehnologia, avea produsul realizat „vazut-placut”, lotul experimental – cheltuiala eligibil , utilaje si echipamente decontabile, prefinantare asigurata , si tot punea intrebarea. Mai gandeste-te baiete, termenul de depunere se duce. Ce sa spun despre cei  care au si cofinantare.

Curajul unui antreprenor in investitii este o functie complexa, dar in orice caz, gradul de informare conteaza foarte mult. De obicei, cercetatorii sunt entuziasti cind este vorba de un rezultat pozitiv obtinut in laborator. Investitori se gandesc la tandemul profit-risc. Este bine sa fie prudenti, dar ocaziile de realizare a unor idei indraznete nu apar fiecare zi, si nu este recomandabil sa abandonezi o idee buna din prima, fara sa te informezi bine asupra subiectului si implicatiilor .

Timpul trece din pacate, iar noi avem nevoie de timp pentru gandire, pentru informare, vorba poporului „bate fierul cind e cald”. Temerile in general, justificate sau nejustificate  devin un risc insine.

Vreu sa deschid discutia pe aceasta tema si voi continua in alt articol despre riscurile in cercetare.

Eu cred ca avem nevoie sa discutam si sa invatam din experienta celor care au incercat, care au indraznit.

Perparim Demi

About Perparim Demi

Am absolvit ingineria in metalurgie din 1974, specializat (1975-1976, China) ca tehnolog de aglomerare – furnale. In perioada 1976 – 1981 am participat in punerea in functiune mai multor sectii din sectorul primar al siderurgiei, ca fabrica de aglomerare, furnal, otelarie LD, ferro-crom etc. Am 16 ani experienta in productie si 17 ani in cercetare. In perioada 2006-08, am facut doua specializari in Project Management, PM si PMP. Activitatea si experienta mea profesionala se regasesc in mai multe lucrari de cercetare, proiecte, publicatii in domeniile tehnologiei minerare, mineralogie sintetica, modelarea si optimizarea proceselor, soft tehnologic, simulare pilot a proceselor etc. Conduc ca manager firma MIGRAL, o microintreprindere cu activitate principala CD, din Bucuresti. Obiectivul meu principal este sa infiintez un centru experimental, si sa il transform intr-un incubator de tineri cercetatori, specializati in domeniul tehnologiilor siderurgice, care sa devin capabil sa puna in aplicare idei novatoare in domeniile mediului, eficientizarii si calitatii, si sa ofera otelariilor din Romania aplicatii si idei competitive pentru depasirea decalajului creat fata de industria moderna din tarile dezvoltate. Consider importanta si necesara comunicarea dintre specialisti, informarea si formarea de opinii in domeniul cercetarii, schimbul de experienta si colaborare, nu numai cu cei activi care au deschis deja drumul, dar mai ales cu cei care au intarziat sau tinerii absolventi cu potential inca nepus la evidenta. Vreu sa cred ca, cu experienta lunga pe care o am in domeniu, pot sa-i indrum, sa-i ajut, sa-i cooptez in proiectele mele de viitor.

One thought on “Riscul in proiectele de cercetare”

  1. Aurel Cozma spune:

    Va felicit pentru subiectul extrem de interesant pe care l-ati deschis.

    Am lucrat intro intreprindere care produce (producea) armaturi industriale din fonta. Inainte de 1989 avea 3500 salariati acum are cca 350.
    M-am ocupat in cadrul compartimentului de urmarire a productiei de produsele noi , cunoscut si sub numele de „plan tehnic”.
    Pentru asimilarea unui produs nou erau implicati:
    – o filiala a unui institut de cercetare, in localitatea in care este intreprinderea;
    – un atelier de proiectare la rece;
    – un atelier de proiectare la cald,
    – un atelier de sculerie, unde se definitiva de regula prototipul si SDV-istica pentru seria „0”
    – un atelier de modelarie pentru activitati similare specifice sectorului cald;
    – oameni cu responsabilitati la: proiectare, pregatirea fabricatiei, aprovizionare, pregatirea fabricatieie, etc.
    In acest complex se realizau protitupul si seria”0″.

    Nu vreau sa par un nostalgic, dar nu pot sa nu ma intreb: Cati dintr cele si cei mentionati mai sunt astazi intre cei 350 salariati ?
    Eu spre exemplu, fortat de imprejurari, am plecat intro banca, dar va asigur ca o parte din inima mea a ramas in acele produse pe care toti cei implcati le iubeau ca pe copii lor.

    Am vazut intrun pliant Centrul de cercetare Renault si am avut impresia ca vad vechile sere Codlea.
    Intreb retoric, cine face aceste lucruri pentru puzderia de IMM-uri ? Cati dintre cei implicati politic, care au puterea deciziei politice, pricep sau sunt interesati de acest aspect. Daca nu le face cineva acestea nu au nicio sansa.

    Tarile dezvoltate, in fruntea carora le pun pe SUA, Germania si Japonia sunt primele in clasamentul cercetarii.

    Voi urmari cu interes si urmatoarele postari, in calitate de aspirant la calitatea de consultant pentru realizarea proiectelor finantate din fonduri europene nerambursabile.

    Va urez succes !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.