In toate gidurile pentru solicitanti exista o rubrica de completat , pentru cererea de finantare – Managementul Riscurilor.
Raspandita in diferite publicatii din domeniul PM sau Managemenului in general, aceasta tema este tratata majoritar pentru proiecte de aplicatii din diferite ramuri. Mai des intalnite sunt din IT si Constructii. Este si normal sa fie asa, fiindca ei sunt pionerii PM in Romania si au deja o experienta de invidiat.
Eu, fiind cercetator de meserie, caut cu disperare bibliografie legata de Managementul Riscurilor in domeniul meu si nu gasesc. Incerc sa fac extrapolari sau deductii din ceea ce citesc , dar simt ca este prea putin si nu merge, datorita naturii complet diferite a tipurilor de activitati si de riscuri.
Ca domeniu, cercetarea presupune noutate, produs nou, tehnologie noua, procese noi etc. Fiind vorba de noutati, acestea sunt deseori taxate si catalogate ca afaceri cu risc maxim.
Iata un exemplu din experienta mea.
Un produs nou s-a nascut in urma unor cercetari experimentale pe care le-am facut,comandate de firma A. Rezultatele de laborator – exelente, entuziasmul initial maxim. Am zis – hai trecem in faza a doua, producerea lotului experimental industrial, ca sa convingem consumatorii potentiali. „Stop – stai asa ca asta costa mult” a zis reprezentatul firmei A, si „ce garantie avem ca va merge?”, „nu suntem dispusi sa riscam atat de mult”. Rezultatul : idea si proiectul au fost abandonate.
Am oferit recent aceasta tema unei IMM nou creat „Inovator”, ca sa aplice la POS CCE operatinea 2.3.3. Dupa ce s-a informat citind ghidul, s-a impiedicat de clauza „art.57, alin.(1) din Regulamentul Comisiei Europene (EC) No1083/2006″, care se refera la obligatia folosirii, conform scopului destinat, a obictivelor finantate pentru o perioada cel putin 3 ani (pentru IMM) dupa finalizarea proiectului. Intrebarea intreprinzatorului era – de unde stiu de pe acum ca dupa ce finalizez proiectul, o sa am in continuare unde sa vind acest produs, ”si vin astia si imi cer bani inapoi”.
Am ramas surprins! Primul intreprinzator nu si-a asumat riscul investitiei pe banii lui, dar al doila era pe bani comunitari nerambusabili, fara cofinantare, la o suma de max. 1.000.000 Euro. Avea tehnologia, avea produsul realizat „vazut-placut”, lotul experimental – cheltuiala eligibil , utilaje si echipamente decontabile, prefinantare asigurata , si tot punea intrebarea. Mai gandeste-te baiete, termenul de depunere se duce. Ce sa spun despre cei care au si cofinantare.
Curajul unui antreprenor in investitii este o functie complexa, dar in orice caz, gradul de informare conteaza foarte mult. De obicei, cercetatorii sunt entuziasti cind este vorba de un rezultat pozitiv obtinut in laborator. Investitori se gandesc la tandemul profit-risc. Este bine sa fie prudenti, dar ocaziile de realizare a unor idei indraznete nu apar fiecare zi, si nu este recomandabil sa abandonezi o idee buna din prima, fara sa te informezi bine asupra subiectului si implicatiilor .
Timpul trece din pacate, iar noi avem nevoie de timp pentru gandire, pentru informare, vorba poporului „bate fierul cind e cald”. Temerile in general, justificate sau nejustificate devin un risc insine.
Vreu sa deschid discutia pe aceasta tema si voi continua in alt articol despre riscurile in cercetare.
Eu cred ca avem nevoie sa discutam si sa invatam din experienta celor care au incercat, care au indraznit.
Perparim Demi
Va felicit pentru subiectul extrem de interesant pe care l-ati deschis.
Am lucrat intro intreprindere care produce (producea) armaturi industriale din fonta. Inainte de 1989 avea 3500 salariati acum are cca 350.
M-am ocupat in cadrul compartimentului de urmarire a productiei de produsele noi , cunoscut si sub numele de „plan tehnic”.
Pentru asimilarea unui produs nou erau implicati:
– o filiala a unui institut de cercetare, in localitatea in care este intreprinderea;
– un atelier de proiectare la rece;
– un atelier de proiectare la cald,
– un atelier de sculerie, unde se definitiva de regula prototipul si SDV-istica pentru seria „0”
– un atelier de modelarie pentru activitati similare specifice sectorului cald;
– oameni cu responsabilitati la: proiectare, pregatirea fabricatiei, aprovizionare, pregatirea fabricatieie, etc.
In acest complex se realizau protitupul si seria”0″.
Nu vreau sa par un nostalgic, dar nu pot sa nu ma intreb: Cati dintr cele si cei mentionati mai sunt astazi intre cei 350 salariati ?
Eu spre exemplu, fortat de imprejurari, am plecat intro banca, dar va asigur ca o parte din inima mea a ramas in acele produse pe care toti cei implcati le iubeau ca pe copii lor.
Am vazut intrun pliant Centrul de cercetare Renault si am avut impresia ca vad vechile sere Codlea.
Intreb retoric, cine face aceste lucruri pentru puzderia de IMM-uri ? Cati dintre cei implicati politic, care au puterea deciziei politice, pricep sau sunt interesati de acest aspect. Daca nu le face cineva acestea nu au nicio sansa.
Tarile dezvoltate, in fruntea carora le pun pe SUA, Germania si Japonia sunt primele in clasamentul cercetarii.
Voi urmari cu interes si urmatoarele postari, in calitate de aspirant la calitatea de consultant pentru realizarea proiectelor finantate din fonduri europene nerambursabile.
Va urez succes !