~ Sumar executiv al Raportului nr. 5 de Monitorizare si Evaluare Paralela
asupra stadiului de accesare si implementare al proiectelor cu Fonduri Europene in Romania ~
Atat in urma consultarilor publice, desfasurate in cursul conferintelor, reuniunilor de simulare, sesiunilor de training, cat si al inter-activitatii ocazionate de Portalul Platformei EU-RO Clearing Funds si de cursurile online organizate in parteneriat cu Universitatea Romana de Stiinte si Arte “Gheorghe Cristea”, in apropierea bilantului anului 2009 care se apropie, in atentia participantilor la Forumul Civic si de Afaceri pentru stimularea absorbtiei Fondurilor Europene, precum si tuturor celor inca interesati de oportunitatile derivate din accesarea programelor cu fonduri nerambursabile UE, supunem atentiei sapte nuclee problematice/teme de reflectie care caracterizeaza – din unghiul in special al beneficiarilor, contractantilor si al furnizarilor de consultanta – stadiul actual general al procesului absorbtiei Fondurilor Structurale, de Coeziune si a celorlalte linii importante ale UE:
1. Decizia istorica a oferirii unei retete considerabile din instrumentele structurale statului roman ramane dificil de exploatat in plan pragmatic atata vreme cat vointa politica de mobilizare si energizare se mentine mai degraba in plan declarativ general-simbolic.
O coordonare tehnica – oricat de profesionalista si riguroasa a integului proces – deja destul de meritorie la nivelul ACIS nu este de natura sa suplineasca coordonarea politicilor publice ce trebuie adoptate si eforturile imense de comunicare si de convergenta institutionala ce ar fi putut fi facute.
2. Numarul mare de proiecte care se depun nu poate fi in nici un caz un motiv de satisfactie in sine pentru autoritatile de management responsabile sectorial sau de coordonarea generala a instrumentelor structurale.
Unele dintre aceste autoritati deplang slaba pregatire a solicitantilor, inclusiv din punct de vedere al respectarii criteriilor administrative. In acelasi timp, de partea lor, solicitantii din mediul de afaceri reclama lentoarea procesului de evaluare a proiectelor pe care nu o data o suspecteaza de posibilitatatea unor aranjamente de culise.
3. Participantilor la proces – indeosebi solicitantilor de finantare din sectorul IMM – le este dificila deprinderea unei viziuni panoramice si dinamice a intregului proces, mai ales a justificarilor profunde de finantare a investiilor lor private din bani publici.
Rezultatele absentei unei suficiente campanii de explicare, lamurire si aprofundare practica a scopurilor si impactului acestor programe incep deja sa se observe. Principalii castigatori ai componentei de promovare au continuat sa fie marile companii de publicitate, in loc ca banii sa fie directionati, tot pe baza competitiva reala, catre organizatiile societatii civile care – cu sume mult mai modeste – ar fi putut sa conduca la o clarificare si internalizare a obiectivelor fondurilor UE care sa se reflecte direct in cresterea calitatii cererilor de finantare si, in ultima instanta, a proiectelor.
4. Recursul la consultanta de inalta calificare continua sa ramana mai degraba la voia hazardului si nu reprezinta o prioritate pentru majoritatea aplicantilor, ci mai degraba o constrangere, pe care nu ezita sa o regrete ori de cate ori au prilejul.
Pe de alta parte insa, lipseste o reglementare adecvata a furnizarii activitatii de consultanta pentru proiectele cu finantare europeana, in sensul ca nu exista o departajare si clasificare recomandata a agentiilor de consultanta cu expertiza in domeniul proeictelor cu finantare nerambursala si un portofoliu minimal acumulat anterior. Principala consecinta regretabila ar fi ca nu este deloc exploatata sansa accesarii fondurilor UE drept o parghie a schimbarilor de mentalitate ale adminstratiilor publice locale/judetene si o cale spre o intrare in exercitiul unei economii asezate pe baze mult mai stabile, cuantificabile, mai competitive si focalizate strict in perimetrul cerintelor, standardelor si regulilor Pietei Unice.
5. Multe voci tind sa atribuie insuccesul accesarii fondurilor birocratismului mecanismelor de derulare a achizitiilor publice care continua sa se schimbe nepermis de des in timpul jocului.
In realitate, oricat de imperfecta ar fi, reglementarea procedurilor de achizitii publice ramane o prioritate importanta pentru UE, in vederea garantarii obiectivitatii si competitivitatii ofertelor de consultanta, asistenta tehnica, proiectare etc. Nu renuntarea tot mai accentuata la procedurile de achizitii publice reprezinta cheia problemei, ci o perfectionare controlabila si o transparenta controlabila public a derularii contractelor, mai ales in faza ulterioara de implementare. Pot fi acordate oricat de multe contracte consistente, intr-adevar, prin „dialog competitiv”, dar o ulterioara implementare greoaie si defectuoasa nu ne vor scuti de a bloca unele proiecte sau de a returna banii catre UE, pe masura ce vor avea loc inspectiile si controalele Comisiei Europene sau Curtii Europene de Conturi.
6. Perioada de miere sau euforia accesarii pare sa fi trecut deja, dar foarte putin dintre solicitanti sau beneficiarii viitori isi pun in mod temeinic problemele implementarii, in special la nivelul asigurarii unei monitorizari interne si raportarii ritmice judicioase care sa le asigure fluenta dorita a rambursarii cheltuielilor.
De aceea, este deja previzibil ca cele mai multe proiecte – mai ales cele ale primarilor prea „entuziasti” si increzatori in firmele de consultanta recomandate de ei insisi vor avea probleme grave de management al ciclului de proiect. Acestia continua sa acorde o slaba atentie componentei de training a echipei proprii de proiect si sa nu cheltuiasca decat sporadic si uneori in mod arbitrar sumele alocate potential pentru formarea angajatilor sau consultantilor implicati in proiecte.
7. Tot mai multi solicitanti au inceput sa se ingrijoreze patetic si chiar defetist in privinta sanselor proprii de co-finantare a proiectelor pe care le-au depus sau intentionau sa le depuna.
In realitate, era de anticipat ca accentuarea crizei financiar-bancare avea sa se rasfranga inclusiv asupra mecanismelor de co-finantare si de garantare unitara a creditelor necesare co-finantarii, in special pentru IMM, dar acestia nu au reusit, de fapt, sa exercite nici un lobby eficient asupra sectorului bancar, reprezentat mai ales de ARB, pentru ca bancile si FNIMM sa ofere intr-adevar o formula coerenta, armonizata de acordare a co-finantarii si de garantare adecvata.
Asteptam in continuare alte comentarii, sugestii, sesizari sau recomandari pe care doriti sa le avansati in ajunul dezbaterii publice ce va avea loc cu ocazia Forumul Civic si de Afaceri pentru stimularea absorbtiei Fondurilor Europene pe adresa [email protected] .
Pentru conformitate,
Platforma de Actiune si Interventie Rapida a Societatii Civile
in favoarea stimularii absorbtiei Fondurilor Europene – “EU-RO Clearing Funds”
Internet: www.Portal.StructuralFunds.ro
E-mail: [email protected]
O veche zicala spune ca „pestele se impute de la cap”. „Capul” este reprezentat de autoritatile de management, bine garnisite cu tot felul de lipitori (la propriu) de afise de partid si rudele lor, care nu sunt profesionisti. E deranjant ca se arunca pisica in ograda solicitantilor, care cica ar fi slab pregatiti.(conform punctului 2) Cine trebuia sa-i pregateasca? Ce se intampla cu POAT? Dar cine e eligibil acolo? Am exemple numeroase de nerespectare a clauzelor contractuale in programe PHARE ori de schimbare a regulilor in decursul „jocului”, belele facute de catre AM. Cum e cu plata finala in termen de 60 zile?
Luati in calcul ca practic au trecut 2 (DOI) ani din perioada 2007- 2013, iar autoritatile nu s-au dezmeticit inca. Ati mai auzit ca la un an dupa depunerea unei cereri de finantare contractul sa nu fie inca semnat din vina exlusiva a AM? Consultati axa 2.1. POR ca sa vedeti ca sunt numeroase cazuri de acest gen. Cine stabileste normele pentru POS-uri? Noi, solictantii, sau AM? Cat asteapta solicitantii ca sa se deranjeze cineva de la guvern sa clarifice juridic situatia cu prefinantarea?
Eu consider ca si alocarea fondurilor pe programe s-a facut gresit si fara eficienta, dar asta e problema negociatorilor.
Deficienta majora in gestionarea fondurilor europene eu cred ca rezida din slaba calitate a factorului uman cu atributii in gestionare – ministere, AM, etc.. Cei buni nu au loc in domeniu, in schimb e plin de oameni slab pregatiti care au carnet de partid. Inca mai cred ca poate fi creat un mecanism de autocorectie, problema e ca cei care decid nu au nici un interes pentru asa ceva. Si in loc ca aceste fonduri sa contribuie la dezvoltarea economica a Romaniei, ne lamentam ca nu consumam banii, fara a ne pune niciodata problema in legatura cu eficienta cheltuirii.