Scriptele de personal şi diminuarea economiei netaxate

Economia netaxată include suita de activităţi legale care sînt desfăşurate evitînd anumite reglementări. Avem în vedere munca nedeclarată (la negru) – care reprezintă două treimi din total – şi declararea unor niveluri mai mici privind afacerile sau salariile plătite. Satistic, în România, numărul lucrătorilor la negru e nesemnificativ şi în evidentă scădere. În ultimii nouă ani, autorităţile statului au reuşit să descopere aproximativ 133.000 de persoane care lucrau fără a avea contract de muncă. Potrivit unui studiu al CE, la nivel comunitar, România nu ocupă o poziţie tocmai rea, cu doar 4% din populaţie angrenată în astfel de activităţi (locul 9). Criza şi nivelul relativ mare al contribuţiilor sociale totale, care depăşesc 40% din fondul de salarii ar putea determina amplificarea sferei economiei netaxate. Legislaţia naţională prevede amenzi între 1.500 şi 2.000 lei (aplicabile de către Inspecţia Muncii – IM) pentru fiecare persoană identificată muncind fără forme legale. Pentru a elimina astfel de cazuri, membrii delegaţiei CE şi BM au sugerat factorilor din Executiv să introducă reguli care să impună înregistrarea contractelor cu o zi înainte de începerea activităţii, şi nu în 20 zile de la angajare, ca în trecut. Şi aceasta, indiferent că este vorba de angajare de probă sau prin convenţie civilă etc. Însă, ceea ce s-a realizat, pe acest fundal, a fost adoptarea recentă a HG nr. 37/2010 pentru modificarea şi completarea HG nr. 161/2006 privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor. Amintim că, în aplicarea prevederilor legale din domeniul relaţiilor de muncă, angajatorii au obligaţia, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) din HG nr. 161/2006, de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor, de a-l prezenta inspectorilor de muncă la solicitarea acestora şi de a-l transmite la ITM în a cărui rază teritorială îşi au sediul. Termenul nu poate depăşi 20 de zile de la data angajării primului salariat şi 5 zile de la introducerea oricărei modificări. Totodată, Codul Muncii stabileşte în sarcina IM competenţa de a controla modalitatea de aplicare, de către angajatori, a reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă. Subliniem că, potrivit prevederilor Legii nr.108/1999, IM este singurul organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea MMFPS, cu atribuţii de control în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, angajatorii prevăzuţi de acest act normativ au obligaţia de a înregistra contractele de muncă la ITM, în termen de 20 de zile de la încheierea lor. De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din HG nr.161/2006, angajatorii au obligaţia de a transmite registrul în formă electronică la ITM în a cărui rază teritorială îşi au sediul, în termen de 20 de zile de la data angajării primului salariat. Ulterior, obligaţia de transmitere a modificărilor intervenite trebuie îndeplinită în termen de 5 zile. Singura formă de muncă nedeclarată sancţionată de Codul muncii (art. 276 alin.(1) lit. e) este primirea la muncă a unui lucrător înainte de încheierea, în formă scrisă, a contractului individual de muncă. Capacitatea inspectorilor de muncă de a depista munca nedeclarată, în raport cu aceste reglementări, este diminuată de practica recentă a angajatorilor, extrem de frecventă în ultima perioadă (cf. NFHG nr. 37/2010), de a încheia contracte scrise cu lucrătorii, dar de a nu le înregistra la ITM, decît dacă fac obiectul unui control. Se apreciază că această practică este înlesnită şi de complicitatea lucrătorilor, care consimt să nu le fie înregistrate contractele, iar în caz de control declară, sub semnătură, că lucrează pentru angajatorul respectiv doar de cîteva zile (sub 20). Creşterea eficienţei controalelor pentru depistarea muncii nedeclarate a presupus schimbarea cadrului legislativ existent. Concret, modificările efectuate, prin adoptarea HG nr. 37/2010, vizează:

·         obligaţia angajatorilor de a înregistra în registrul general de evidenţă a salariaţilor elementele de identificare a tuturor salariaţilor – nume, prenume, CNP, data angajării, funcţia ocupaţia conform specificaţiei COR sau altor acte normative, tipul contractului – cel tîrziu în ziua anterioară începerii activităţii de către salariat;

·         înregistrarea în registru a datei şi temeiului încetării contractului individual de muncă la data încetării contractului individual de muncă;

·         obligaţia de transmitere a registrului la ITM în a cărui rază îşi au sediul, cel tîrziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către primul salariat şi, ulterior, de către fiecare nou salariat;

·         completarea prevederilor referitoare la contravenţii cu două noi contravenţii, respectiv: neînregistrarea contractelor individuale de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor anterior începerii activităţii şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor cu date eronate;

·         stabilirea  amenzii de 1500 lei pentru fiecare contract neînregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor anterior începerii activităţii, fără ca valoarea cumulată a amenzii să depăşească 20000 lei;

·         stabilirea amenzii de 3500-5000 lei pentru completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor cu date eronate.

Ceea ce, însă, ar mai trebui luat în calcul, atunci cînd se plănuieşte diminuarea ponderii economiei netaxate, este şi obligativitatea introducerii plăţii electronice a tuturor salariilor. Aceasta, pentru că ţările care folosesc frecvent plata electronică, precum Marea Britanie, Olanda ş.a. au procente mai mici de economie subterană decît statele cu niveluri scăzute ale folosirii plăţii electronice. Apoi nu trebuie uitat că, în sfera analizată, avem de-a face cu cvasi-absenţa sentimentului de vinovăţie şi cu riscul scăzut de detectare a celor care evită legea.