Doua lucruri s-au schimbat fundamental in ultimele campanii electorale prin care am trecut. Unul este finantarea campaniilor electorale de la buget, iar celalalt este profilul donatorului si relatia cu el.
De la campania electorala pentru alegerile locale din 2016 si trecand prin campania pentru alegerile parlamentare din toamna aceluiasi an, statul returneaza partidelor politice banii cheltuiti in campanie de la bugetul de stat. Acest lucru a dus la limitarea foarte stricta a cheltuielilor si la o reglementare excesiva a acestora. Statul iti spune cati bani poti cheltui pe pliante, cati pe afise, cati pe promovare pe Facebook, ce dimensiuni au afisele, cate pot fi puse si unde si cum pot fi facute aceste plati.
Excesul de reglementare si faptul ca a aparut de curand, neaplicandu-se decat la ultimele doua campanii, a dus la multe conflicte si neintelegeri intre partide si Autoritatea Electorala Permanenta. O parte importanta din platile neacceptate si nereturnate de AEP catre partide vin din aceste neclaritati de aplicare a regulilor.
Circuitul banilor este urmatorul: candidatii strang bani (din donatii, din fonduri proprii sau din imprumuturi) in conturile personale de candidat care sunt apoi mutati in conturile de campanie supervizate de un mandatar financiar si de unde se pot face platile. Dar platile nu se pot face decat cu contract si factura unor firme, nu se pot face plati directe. Ca exemplu, din contul de campanie nu se putea plati direct benzina necesara deplasarilor, trebuia incheiat un contract cu o firma care sa presteze servicii de transport, care sa plateasca integral benzina pe parcursul campaniei si care sa dea la sfarsit factura conform contract partidului care sa ii plateasca suma totala. Sau nu se putea boost-a (promova) o postare pe Facebook direct din contul de campanie, trebuia facut un contract cu o firma care avea ca obiect de activitate promovarea online care facea platile catre facebook si apoi emitea factura partidului. O nebunie birocratica.
Legea romana nu intelege mediul pe care vrea sa il reglementeze atat de strict.
Intalnirea dintre Facebook si legea romana ar fi de-a dreptul hilara daca nu ar fi dus la atatea drame. Legiuitorul roman considera ca intr-o campanie electorala, pentru un candidat, cineva produce niste materiale publicitare si altcineva le distribuie. In cazul materialelor fizice (afis, pliant, scrisoare), acest lucru este destul de clar. Dar un text postat pe Facebook, scris de un candidat, de cine este produs? De insusi candidatul care l-a scris. Pare logic, dar legea nu permite productia in regim propriu a „materialelor de campanie”.
In campania de la locale a ajuns celebra cererea ca fisa distribuitorului (facebook.com) sa fie semnata de directorul firmei (i.e. Mark Zuckerberg). Logic, dupa lege, toti candidatii ar fi trebuit sa se prezinte la AEP cu hartii semnate de Zuckerberg olograf. Absurdul a fost rezolvat printr-un alt formular in care toate firmele de distributie online au fost obligate sa se treaca ca, nici mai mult, nici mai putin, proprietari ai Facebook, desi acest lucru era evident o nerozie. AEP a declarat ca stie ca e o nerozie, dar accepta asa si nu se poate altfel.
Concluzia evidenta este ca legea romana nu intelege mediul pe care vrea sa il reglementeze atat de strict.
Al doilea lucru care s-a schimbat fundamental in modul in care se face finantarea campaniilor electorale si pe care legea romana nu il intelege este raportarea la donatori.
Legea romana nu ia in considerare decat marii donatori si ii face sa treaca printr-un proces de declaratii si contracte destul de complicate. Daca esti un mare donator, sa zicem ca vrei sa donezi 10.000 de euro campaniei unui candidat, atunci se presupune ca poti sa faci, tu si candidatul, si efortul birocratiei donatiei si sa ajungeti inclusiv fata in fata cat sa semnati mai multe hartii.
Ce s-a intamplat, insa, in cazul campaniei USR este ca s-a schimbat complet paradigma in care se fac donatiile si profilul donatorului. USR a mers si la locale si la parlamentare pe un model distribuit de donatii, ceea ce in engleza s-ar numi crowdfunding. In noua paradigma, majoritatea banilor vin de la donatori care doneaza putin, dar care sunt multi. Noua regula este: putin de la multi versus vechea regula care era: mult de la putini.
In acest nou model in care cetatenii isi sustin politicienii in care cred, campania unui candidat va avea foarte multi donatori pe care nu ii cunoaste si care doneaza sume mici (50, 100 de lei). Daca esti un astfel de donator care a donat 50 de lei cu cardul pe net prin trei click-uri, nu pare deloc rezonabil ca vei vrea sa vii personal la sediul campaniei sa semnezi un contract de donatie. Ti-a luat trei minute sa donezi, nu iti poate lua jumatate de zi (daca esti in localitate) sa semnezi hartiile pentru donatie. Mai ales ca, in modelul distribuit, donatorii pot fi oriunde in lume, deci ideea ca te-ai putea vedea cu ei sa iti semneze un contract de donatie pentru 50 de lei este absurda.
Prima oara, la noi, cand a aparut aceasta idee a fost in campania Monicai Macovei la prezidentialele din 2014. Atunci, cadrul legal era si mai nepregatit si dna Macovei a trebuit sa treaca si prin niste procese cu AEP pentru ca legea nu recunostea PayPal ca modalitate legala de transfer al banilor. Monica Macovei a castigat acel proces si a impins legislatia romana spre acceptarea platilor online.
Este, cred, pentru prima oara in istoria noastra cand un partid foloseste numai bani curati, declarati, trecuti prin banca intr-un mod modern si adaptat noilor tehnologii si noilor moduri de viata ale oamenilor.
Dupa experimentul Macovei, si dandu-si seama ca modelul de finantare se schimba, niste tineri romani au creat o platforma online de donatii gandita special pentru legea romana. Dupa mai multe discutii cu AEP in care au reusit sa mai impinga regulile un pic inainte, am avut la ultimele alegeri o platforma care automatiza munca de raportare ceruta de AEP. Una e sa faci 7 contracte si fise pentru marii donatori, alta este sa trebuiasca sa faci mii de astfel de fise pentru miile de mici donatori care te sustin. Aceasta platforma a fost folosita de majoritatea partidelor noi in ultimele doua campanii electorale, M10, POL, USR. Una din nemultumirile actuale ale AEP este ca banii au ajuns in contul USR de la asociatie si nu de la donator. Pai platforma asociatiei este intermediar al platilor, e normal sa fie asa, ei avand si predand toate actele doveditoare cerute initial de AEP.
Din aceasta a doua schimbare fundamentala a finantarii campaniilor provine o alta mare parte din ceea ce astazi sunt prezentate ca „nereguli” cand, de fapt, legea romana nu intelege mediul in care opereaza.
Pe scurt, USR schimba politica romaneasca inclusiv in domeniul finantarii partidelor si campaniilor electorale. Este, cred, pentru prima oara in istoria noastra cand un partid foloseste numai bani curati, declarati, trecuti prin banca intr-un mod modern si adaptat noilor tehnologii si noilor moduri de viata ale oamenilor. Gresite aici sunt autoritatile romane si modul lor invechit de intelegere a lucrurilor.
Ca televiziuni naroade folosesc asta pentru a linsa mediatic USR, bucurandu-se ca „toti fura”, nu mai mira pe nimeni.
Sursa: Adevarul
