Sfarsitul economiei iluziei (II)

Realitatea crizei cere un alt mod de intelegere a functionarii unei economii. Volatilitatea pietelor si miscarile eretice ale capitalurilor atesta nu doar ca lucrurile au scapat oricarui control, dar anvergura si sensurile unor astfel de fenomene nici macar nu sunt cunoscute.

Liviu Voinea pune in centrul viziunii sale anticriza crearea de locuri de munca. Toate politicile structurale si conjuncturale ar trebui, deci, subsumate acestui obiectiv, cresterea trebuie socializata, ca si procesul investitional.

Este o abordare keynesiana, respectabila, dar discutabila, in conditiile in care astfel de politici pot ameninta din nou inflatia, dar si capitalizarea si retehnologizarea economiei romanesti. Apoi, nu vad cine ar putea atinge acest obiectiv.

Statul are resurse extrem de limitate, firmele private nu pot fi obligate sa angajeze, pot fi cel mult stimulate, dar ele fac oricum o analiza comparativa a randamentelor factorilor de productie, iar in fondurile europene dl. Voinea nu are incredere. In plus, trebuie tinut cont de faptul ca doctrina keynesista sufera deformari serioase in conditiile unei economii mici si deschise, mai ales cand pietele se comprima iar constringerea lichiditatilor devine teribila.

Pe buna dreptate, autorul considera ca asistam la un esec al fundamentalismului de piata si al „economiei iluziei”, la sfarsitul unei paradigme. Realitatea crizei cere un alt mod  de intelegere a functionarii unei economii. Volatilitatea pietelor si miscarile eretice ale capitalurilor atesta nu doar ca lucrurile au scapat oricarui control, dar anvergura si sensurile unor astfel de fenomene nici macar nu sunt cunoscute. Singura sansa ar fi ca, intr-adevar si in ciuda tuturor antipatiilor, neoclasicii sa aiba dreptate: pietele sa se autoechilibreze, dispunand de intreaga informatie la care nimeni nu are acces. Numai „mana invizibila” ne mai poate salva. Restul sunt paleative. Aici Alan Greenspan avea dreptate cand afirma ca nu poate exista un model perfect de prevenire a tuturor riscurilor, pentru ca realitatea economica e mult prea complexa, afirmindu-si in continuare credinta in „autoreglementarea financiara ca principal mecanism de echilibrare in lumea finantelor”.

Cum sa reglementezi pietele financiare daca nici macar nu cunosti cata masa monetara se deplaseaza in sistem? Prin multele inovatii financiare, moneda si-a pierdut contururile, trece continuu dintr-o forma in alta, astfel incat nu mai poate fi controlata, ceea ce duce si la obsolescenta monetarismului si a politicilor inspirate de el. Astfel, incertitudinea e la ea acasa, iar politicile clasice pot gresi flagrant. Pietele financiare au devenit opace, total netransparente. Ce se stie despre paradisele fiscale, de pilda?

Se pare ca am avut de ales intre inovatia financiara si stabilitatea sistemului. Alegand-o pe prima, am dobindit multe avantaje, dar ne-am asumat tot pe-atitea riscuri. Intre timp, pietele s-au globalizat. Exista, deci, un mecanism de autoreglare care sa functioneze la nivel global? Cred ca da. Doar ca se deplaseaza lichiditatile si inclusiv centrele de putere.

Dezechilibrele partiale se resorb intr-un echilibru relativ global. Cel mai bun exemplu in acest sens este relatia S.U.A. – China, in care ce economiseste una dintre parti consuma cealalta, ce exporta una importa alta s.a.m.d. Problema e ca aceasta relatie este univoca si nu va mai putea asigura mult timp echilibrul global, deci, treptat, forma acestuia se va schimba.

Dar marile dezechilibre intre zone ale planetei financiare trebuie si ele evitate, asa cum, pe plan intern, trebuie evitate politicile macroeconomice prociclice. Intregul edificiu financiar-monetar international trebuie reevaluat si reconsiderat.

Dl. Daianu tot cere reglementari care sa „civilizeze sistemul”, distingind intre piete libere, piete fara reglementari si piete reglementate, acestea din urma dragi lui. Dar, inca o data, cine poate produce reglementari eficiente si echilibrante la nivel global fara sa cunoasca realitatile de pe aceste piete efervescente, volatile, in conditiile in care capitalul a scapat oricarui control? Nu riscam sa cream astfel mai multe probleme decat rezolvam? E ca si cum am decide sa rarim o padure, taind un tot al doilea copac. cand vom termina, vom spune ca am facut ordine, dar s-ar putea sa ne ia vintul pe sus, sau sa urmeze o alunecare devastatoare de teren… Am creat, practic, un nou Frankenstein.

Este adevarat faptul ca nu economia reala trebuie sa fie in slujba celei monetare, ci invers. Aici s-a produs, iarasi, o rasturnare a unui raport firesc, s-a mers prea mult in virtual, prin specula, de credeai ca intreaga economie lucreaza in scopul de a produce semne monetare. Nu este deloc normal ca directori de banci falimentare sa fie platiti cu milioane de dolari, iar pagubele si fraudele sa le fie acoperite de simplii contribuabili cinstiti.

Cine dicteaza toate aceste nazdravanii? Este cu totul imoral ce se intampla si impotriva legilor divine. Nu-i vad deloc bine pe respectivii. Economia trebuie remoralizata – de 15 ani pledez pentru asta! – trebuie umanizata. Este nevoie de o masa critica de constiinte care sa gindeasca si sa actioneze astfel si schimbarea  se va produce. De altfel, probabil ca ea a si inceput, de vreme ce n-a inceput inca…

0 Replies to “Sfarsitul economiei iluziei (II)”

  1. Perparim Demi spune:

    Crearea locurilor de munca este o consecinta, nu sursa, iar politicile sociale „atractive” au nevoie de surse solide de finantare.
    Ne cunoscand am distrus natura, proces care continua. In economie deasemena necunoscutul este prea mare, atunci pe ce ne bazam cind lansam idei de reglementare.
    Cred ca trebuie studiat mai bine de unde vine valoarea adaugata, ca singura sursa (parerea mea) sanatoasa de venituri, in rest sunt speculatii si modalitati ascunse de creste profitul nejustificat. Dezvoltarea-Inovarea bazata pe cunoastre este singurul instrument eficient care poate sa aduca solutii reale. Din pacate la noi se vorbeste dar nu se investeste in timp real in aceasta directie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top