Sfarsitul secolului american (II)

Un scenariu considera ca atat era imperiilor, cat si cea a statelor natiune au ajuns la sfarsit si ca viitorul apartine oraselor-state globale. Istoria cunoaste un precedent in Europa evului de mijloc. Ele au dus in Italia la fenomenul Renasterii si pot provoca astazi o noua Renastere, numai ca astazi nu se mai numesc Venetia sau Florenta, ci New York, Londra, Hong-Kong, Dubai sau Bangalore. Intre aceste superorase, multe ar fi americane, daca nu vor fi sufocate de imigranti, ci vor primi doar atit cit sa aiba un bun antidot impotriva provincialismului.

Exista, in fine, si o mica sansa pentru scenariul in care globalizarea cistiga, dind nastere unei civilizatii globale si, bineinteles, unei guvernari globale. „Populatia globala” in crestere, operind in domeniul afacerilor transnationale, al finantelor globale, in diverse organisme internationale, grupari sociale transnationale, retele in domenii cum sint cel juridic, protectia mediului, cultura- arte, academic, mass-media, sanatate s.a., alcatuind o elita cosmopolita tot mai puternica.

In orice scenariu, America trebuie sa se pregateasca psihic pentru o lume in care nu va mai fi vioara intii, ceea ce presupune o uriasa schimbare de paradigma, generatoare – inevitabil – a unei crize de identitate. Pentru California, de pilda, soarele nu mai rasare de la Washington. Paul Starobin are o abordare organica asupra modului in care se produc schimbarile, de jos in sus, de la mic la mare, asemanatoare celor ale lui Fernand Braudel si Lev Tolstoi, care acorda o mai mica importanta liderilor si guvernarilor centralizate. In aceasta abordare, liberul arbitru pare a fi o iluzie, atat pentru indivizi, cat si pentru civilizatii, fiecare trebuind sa-si constientizeze in mod rational limitele. Cu alte cuvinte, nu exista niciodata un personaj care sa determine singur evolutia evenimentelor. „Subiectul si obiectul se dizolva intr-o poveste in desfasurare, a carei concluzie este evaziva, o chestiune ce tine de probabilitati mai degraba decit de certitudini” (p.27).

America se confrunta cu o criza de identitate (vezi Samuel Huntington, Cine suntem?), De fapt, nici nu mai exista o singura America (vezi Mark Penn, Microtrends, si Raportul Fundatiei Bradley E Pluribus Unum). Notiunea de apartenenta nationala isi pierde din greutate. Doar 38 % dintre americani mai cred in ea, potrivit unui sondaj de opinie al Institutului Harris. In schimb, notiuni ca cea de „cetatenie globala” castiga teren. Intrebarea e cine se face vinovat de involutia americana? Si, mai ales, ce urmeaza?

Paul Starobin considera ca exista doua cai pentru natiunea americana in lumea post-America: o cale intunecata si una luminoasa. Pe calea intunecata, confuzia generata de criza de identitate da nastere la ura si frustrare, asociate cu un fel de nostalgie toxica, care face din America prizoniera trecutului idealizat. Calea intunecata poate sa avanseze cu inconstienta pe drumul esecurilor militare, poate in Iran.

Imperiile reprezinta, intr-adevar, cea mai mare amenintare fata de ele insele si fata de ceilalti, in perioada in care ele incep sa apuna. Cu cit li se reduce puterea reala, cu atit devin mai belicoase, pe fondul frustrarilor acumulate.

Tot calea cea intunecata poate sa transforme America intr-o fortareata, prin introducerea de noi bariere comerciale care sa stimuleze industria proprie, militarizarea granitei cu Mexicul, pentru stavilirea fluxului de imigranti si supravegherea locuitorilor fortaretei cu mijloacele erei informationale. Este posibil si ca strainii sa nu mai finanteze datoriile americane, ceea ce ar acutiza conflictele de clasa, in conditiile reducerii drastice a ajutoarelor sociale. Congresul ar putea majora, in aceste conditii, impozitele pentru bogati, ceea ce-i va determina pe acestia sa-si expatrieze averile sau sa plece cu totul.

Daca America secolului XXI va trai in trecut, va avea parte de suferinte si nefericire. Daca insa isi va depasi aroganta si orgoliul exacerbat, acceptind ca nu detine monopolul intelepciunii, daca-si va recladi institutiile, incepind cu Wall Street-ul, cu vocabularul, cu modul de gindire, daca va accepta idei noi, America poate avea o a doua sansa, intrind pe o cale luminoasa. America a daruit mult lumii. Astazi e rindul sau sa primeasca; sunt popoare de la care are ce invata, care – pur si simplu – fac unele lucruri mai bine decit americanii. Procesul de adaptare trebuie sa inceapa la nivelul indivizilor, al familiilor, al comunitatilor.

Americanii trebuie sa inceapa sa invete limbi straine, caci engleza nu va fi o lingua franca pentru totdeauna. Deja traficul pe Internet in alte limbi il depaseste pe cel in engleza. Spaniola, araba, chineza si asa-zisa „engleza asiatica” sint in crestere. Ca si limba, si managementul finantelor personale se adapteaza noului secol, in sensul ca americanii investesc tot mai mult in afara, in detrimentul pietei interne. De pilda, 93% dintre americani au o asigurare de viata, fata de doar 8% dintre chinezi. S-au inmultit astfel fondurile de investitii in asigurari in China, ca si fondurile mutuale de retail in Brazilia, fondurile de pensii in India si economiile in valute straine etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *