De fapt, ca să fim mai aproape de realitate, ar fi trebuit să scriem “spune-mi cine te urmăreşte ca să-şi spun cine eşti”. Dar nu avea rimă …
Așadar azi vorbim despre Twitter. Ce revoluție!
Îl folosim în loc de chat, corespondență (aici nu prea înțeleg), pe post de canal de promovare produse și servicii, ca instrument de diseminarea informațiilor (aici mă încadrez eu).
Am auzit că este folosit chiar și pentru recrutare de personal: spune despre tine în 140 de caractere. Asta da provocare …
Dar gândește-te că Twitter spune multe despre tine. Și cu cât mai multe persoane de valoare se țin de tine, cu atât înseamnă că scrii lucruri de care aceștia sunt interesați. Și asta e bine! Dar ca să se țină de tine, trebuie să știe de tine. Și ca să știe de tine, trebuie să scrii pe gustul lor.
Twitter nu e un concurs: hai să vedem câte persoane adunăm în lista de followers / following în unitate de timp. Că și pachete de followers poți cumpăra pe internet.
Viața ta din online, îți influențează profund viața din offline ! Think fast !
Perfect spus: prudenta. Pe termen scurt e funny. Pe termen lung poate sa se intoarca impotriva noastra.
Asadar, prudenta. User awareness!
(am sa revin si cu alte implicatii ale FB si Twitter)
Eu cred că situaţia ideală ar trebui să fie cam aşa: devii prezent pe Twitter pentru că îti place să fii la curent cu ce spun anumite persoane, pentru că îţi place să socializezi, pentru că îţi place să te exprimi liber. Nu devii prezent pe Twitter pentru că e la modă sau doar ca să te bagi în seamă inutil şi să dai RT la orice în încercarea de a atrage atenţia, în încercarea de a părea că gândeşti la fel ca toată lumea şi că ai toate pasiunile pe care le au şi ceilalţi, etc.
Rămân la aceeaşi teorie că nu are sens să ne „prostituăm” ca să atragem atenţia. Şi da, e corect că trebuie să fim prudenţi totuşi (pentru că Twitter poate fi şi o carte de vizită), dar hai să nu ne inhibăm orice impuls .. În fond, tot ce e ipocrit funcţionează, dar pe termen limitat. Corect? 🙂
Mda. Salut Codrin. Acum am vazut si eu email-ul.
O sa fie mai bine data viitoare.
Oricum, ESOF e mai mult pentru cei din zona fizica, matematica, chimie.
Se pare ca nici unul dintre noi nu ajunge la ESOF 2010 cu bursa UNESCO.
Pentru mine, twitterul e inca o chestie de fitze… Habar nu am cine ma urmareste – eu urmaresc pe o anume doamna care imi e buna prietena si de hatarul careia m-am dus si eu sa ma twitteresc…
E cam ca facebook pentru mine – il am acolo, are o suita de chestii interesante (nu farmville), da’ nu ma pasioneaza…
M