Autor: prof. univ. dr. Ionel BOSTAN
Decalajul la care s-a ajuns in zilele noastre intre capacitatea de pescuit si nivelul resurselor piscicole din apele la care au acces Statele Membre (SM) ale UE a determinat luarea mai multor masuri la nivel comunitar.
Intre altele, dat fiind ritmul limitat al regenerarii, s-a reglementat foarte strict dimensiunea capturilor totale admisibile. Acestea sunt propuse de Comisia Europeana (CE) pe baza avizelor stiintifice cu privire la situatia stocurilor de peste si se adopta anual de Consiliul Ministrilor Pescuitului. Mai departe, SM repartizeaza partea care le revine din captura totala, alocand cote de pescuit navelor din cadrul flotelor proprii.
O alta masura o constituie cea privind acordarea Ajutorului public din partea Fondului European pentru Pescuit (FEP) in scopul casarii navelor specializate. Insa, asa cum observam lecturand Raportul special (no.12/2011) al Curtii de Conturi Europene (CCE), publicat anul trecut, demersurile adoptate de CE in vederea reducerii supracapacitatii de pescuit prin adaptarea flotei la resursele piscicole nu au avut succesul scontat.
Auditul CCE a fost efectuat la serviciile CE in sapte SM: Danemarca, Spania, Franta, Italia, Polonia, Portugalia si Regatul Unit. Selectarea lor a avut in vedere dimensiunea flotelor proprii de pescuit si resursele care li s-au pus la dispozitie in cadrul FEP pentru adaptarea respectivelor flote. Examinand masurile de reechilibrare a reperelor aratate (capacitatea de pescuit si stocurile estimate de peste „liber”), CCE a consemnat mai multe deficiente. Acestea se refera la inconsecvente in definirea si cuantificarea supracapacitatii de pescuit, dar si la faptul ca plafoanele fixate pentru capacitatea flotelor aveau un efect nesemnificativ asupra adaptarii capacitatii flotei la posibilitatile de pescuit.
In legatura directa cu modul de utilizare a resurselor financiare ale UE destinate stimularii in directia indicata, a reiesit ca pana nici criteriile de selectie pentru programele de dezmembrare nu erau cele mai fericit alese, iar cotele de acordare a ajutorului public pentru acest scop nu au tinut cont de cel mai bun raport cost/ eficacitate.
Mai mult, „au fost taiate pentru fier vechi nave de pescuit care aveau un impact nesemnificativ asupra stocurilor de peste vizate„. Pe de alta parte s-au inregistrat intarzieri in implementarea proiectelor (in instituirea sistemelor de gestiune de control). Apoi o serie de investitii realizate la bordul navelor – finantate de la FEP – conduc la efecte contrare, respectiv la marirea potentialului navelor de a captura peste.
Aceasta in conditiile in care Regulamentul FEP prevede ca „subventiile pentru investitiile de la bordul navelor de pescuit se pot referi la imbunatatiri ale sigurantei la bord, ale conditiilor de munca, ale igienei, ale calitatii produselor, ale eficientei energetice si ale selectivitatii, cu conditia sa nu amplifice potentialul navelor de a captura peste„.
Sub aspectul scriptelor specifice, Curtea de Conturi Europeana retine ca „registrul flotei de pescuit a Uniunii Europene (RFPUE) nu era actualizat in mod corect cu detaliile navelor care au fost dezmembrate pentru fier vechi beneficiind de ajutor public„.
De exemplu, in Regatul Unit desi fusesera dezafectate cu acordarea de sprijin financiar din partea FEP, trei nave de nave de pescuit figurau ca fiind „active” in RFPUE. In cazul Frantei, pentru 87 de nave care fusesera dezafectate, nu se indica in RFPUE ca au fost casate prin utilizarea resurselor financiare FEP. Curtii nu i-a scapat nici sesizarea unui risc semnificativ, cum este cel ce poate aparea in cazul acordarii de sprijin FEP pentru casarea navelor si recuperarea ca fier vechi, subventionand unitati „care oricum si-ar fi incetat activitatea„. Este vorba despre asa-numitul „efect de balast” sau „deadweight„.
Dorindu-se descurajarea pescuitului excesiv (pentru 88% din stocurile de peste se practica un pescuit la niveluri nesustenabile, iar din acestea cca. o treime nu se incadreaza in limitele biologice de siguranta), dar si utilizarea judicioasa a resurselor bugetare, CCE a emis mai multe recomandari.
De altminteri, acesta este principalul mijloc de care dispune Curtea de Conturi Europeana in faza post-audit. Recomandarile ca atare includ masuri dezvoltate pe o plaja relativ extinsa – de la perfectionarea cadrului normativ, la demersuri corective foarte concrete. Toate acestea, odata insusite si aplicate, sunt de natura sa aduca activitatea de pescuit din cadrul UE in parametrii vizati ai sustenabilitatii.
Sursa: Ziarul de Iasi
