Cu o atitudine ferma, dar nonconflictuala, tipic ardeleneasca, Vasile Puscas a reusit sa fie apreciat chiar si de adversarii politici ai partidului din care provine – PSD. Presedintele Traian Basescu a vrut chiar sa-l mentina in postul de negociator-sef al Romaniei cu Uniunea Europeana, in 2005, imediat dupa formarea guvernului Aliantei D.A.
Vasile Puscas a refuzat, considerand corect sa mearga in opozitie cu social-democratii, cei care ii incredintasera portofoliul prin care a reusit sa incheie negocierile de aderare a tarii noastre la UE. Perceput mai degraba ca tehnocrat decat ca politician, Puscas a fost cooptat in cabinetul Boc pentru a se ocupa de Afaceri Europene si, dupa propriile-i afirmatii, pentru a gandi o strategie de participare activa a Romaniei la nivel comunitar.
El pledeaza pentru abandonarea formulei contraproductive „zicem ca ei, facem ca noi” in relatia cu Bruxelles si pentru intelegerea corespunzatoare a faptului ca trebuie sa atragem cat mai multi bani europeni.
Carte de vizita
– S-a nascut la 8 iulie 1952, la Surduc, judetul Salaj.
– Este doctor in istorie al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.
– Profesor universitar si conducator de doctorat la aceeasi universitate.
– A fost negociator-sef al Romaniei cu UE (2000-2004).
– Deputat PSD de Cluj (2000-2008).
– Ministru delegat pentru Afaceri Europene in cabinetul Boc.
– V-ar fi necesar un minister al Afacerilor Europene in locul unui departament?
– Vasile Puscas: Nu neaparat, ministerele de afaceri europene mi se par niste formule mai radicale. Eu as prefera sa avem elementul de coordonare la Departamentul Afacerilor Europene, dar si pe cel de autonomie functionala. Ideea este sa impingem integrarea spre teritoriu, pentru ca aceasta e a tarii, nu e a Bucurestiului si nici a guvernului. Vreau sa refacem structura de retea pe care am avut-o in toate ministerele.
In anii 2003-2004, am dus-o pana la nivel de consilii judetene, prefecturi, primarii mari. Aceste structuri le mai intalnesti pe hartie, dar din punct de vedere operational nu mai exista.
– Nu e o ingreunare din punct de vedere birocratic?
– Nu, pentru ca nu vom merge pe formula centralista. Fiecare minister isi are unitatea de politici europene, iar in momentul in care apare o directiva incepe transpunerea acesteia, fara sa mai astepte ceva de la DAE. Romania trebuie sa ajunga un membru al Uniunii Europene care vine cu propriile solutii si care incearca sa le impuna.
Pentru asta trebuie pur si simplu sa activizeze economia locala, socialul real, deci institutionalul. Daca noi nu facem asta, atunci ramanem la nivel de discurs si la celebra formula „zicem ca ei, facem ca noi”. E clar ca aceasta abordare are costuri.
– Abordarea aceasta – „zicem ca ei, facem ca noi” – se intampla si „la case mai mari” in Europa…
– si asta este adevarat. Am mai intalnit, tot la nivel de discurs public, urmatoarea abordare: „Care e problema ca Romania nu a absorbit s europene? Pai nici statul cutare nu a facut-o!”. In Uniunea Europeana nu avem o standardizare de comportament. E o competitie si poate ca niciodata nu s-a vazut acest aspect al competitiei ca acum, in perioada de criza, cand fiecare incearca sa gaseasca solutii cat mai bune pentru sine.
De ce sa nu ma iau dupa un stat care are performanta si care a plecat de la o postura apropiata cu a noastra? De ce sa ma iau dupa cel care nu a putut sa faca? Ca si in negocieri, cel mai mult se invata din greselile altora. De ce sa iau greselile altora drept justificare a greselilor mele? Ceea ce mi-as dori eu foarte mult este sa trecem de la mentalitatea preaderarii la cea a integrarii. Sa ne dam seama ca suntem stat al Uniunii Europene.
– Nu ne-am debarasat nici acum de tentinta de a ne comporta ca un stat in curs de aderare…
– E aspectul acesta al mentalitatii de preaderare. si alta problema foarte prezenta – relatia cu Bruxellesul este privita ca tema de politica externa. in timpul negocierilor cu UE am spus ca provocarea nu este doar a transpune problematica europeana, de a o aplica mecanic, ci de a o internaliza. Toate analizele arata ca raspunsul la criza va avea efecte pozitive mai rapide pentru cei care au o abordare integrata, nu o abordare singulara.
– Criza aceasta a izbucnit ca o criza globala si, prin urmare, cere solutii globale, dar abordarile au fost mai mult locale sau nationale.
– Acest lucru se resimte mai degraba la nivel de discurs politic, dar in mod cert nu deranjeaza deloc introducerea in discurs, la nivel afectiv, a temei interesului local sau national in vederea realizarii interesului comunitar.
– Aveti sustinere politica in guvern pentru proiectele dumneavoastra, dincolo de partea declarativa?
– Da. De la prima intalnire cu primul- ministru, tema centrala a fost sa trecem de la mentalitatea de preaderare la integrarea propriu-zisa in UE. in al doilea rand, folosim aceasta etapa ca o oportunitate de a restructura economia, institutiile, administratia, in asa fel incat ele sa performeze.
Daca ai o viziune clara, iti poti pune obiective clare, dar daca nu o ai, te comporti tot ca inainte de 2007, pe mentalitatea de preaderare. Nu e, insa, numai cazul Romaniei. Toate guvernele incearca sa gaseasca raspuns local pentru un eveniment imediat. Politicienii il folosesc cum cred de cuviinta, dar s-a vazut foarte clar ca la nivel international e nevoie de reformarea sistemului financiar si a agentiilor de reglementare.
„Statul de drept nu functioneaza in Romania”
– Care este prioritatea numarul unu a guvernului in raport cu Uniunea Europeana?
– Am discutat cu membrii guvernului ca prima actiune este sa dezvoltam, sa facem sa functioneze in mod real in Romania statul de drept. Vorbim si de mecanismul acesta de cooperare si verificare…
– Adica vreti sa realizati ce nu s-a putut face in ultimii 20 de ani.
– Asta e cert. Avem o istorie mai lunga… Amintiti-va numai ce s-a intamplat dupa 1862, cand Kogalniceanu si Cuza au venit cu Statutul care era un fel de Constitutie si care insemna reforma statului. L-au terminat fanariotii nostri scurt. Ca sa functioneze bine statul roman in Uniunea Europeana atunci trebuie sa fie un stat de drept, trebuie sa aiba administratie publica reformata, institutii de aplicare a legii, trebuie sa aiba justitie credibila.
– Avem institutiile si cadrul legislativ, insa nimeni nu se sinchiseste de acestea.
– Exact, dar sa o luam de la Tratatul de Aderare. Avem curajul sa facem o analiza critica a abordarii noastre din 2005 si pana acum? Daca ne-am fi raportat la UE asa cum mi-as fi dorit eu, nu ati fi publicat ceea ce primesc eu zilnic – scrisori de infringement, de incalcare sau de neaplicare a legilor comunitare.
– Ce garantii politice aveti pentru a schimba lucrurile, pentru ca de unul singur nu veti reusi?
– Nici nu mi-am propus sa le schimb de unul singur. Prezint tot timpul si primului-ministru, si viceprim-ministrului, punctele legate de statul de drept. Se rediscuta mult mai insistent despre reforma administratiei publice. Cand vorbim de procesul de coordonare al afacerilor europene, trebuie sa cuprindem toata masinaria administratiei. Nu cred ca este o predestinare sa ramanem in fanariotism.
Uniunea Europeana continua sa fie o structura dominata elitist si administrativ institutional. Mi-a placut ca domnul Sarkozy a facut niste analize foarte interesante: cum afecteaza aplicarea acquis-ului comunitar viata cetateanului. Pana acum s-a vorbit numai despre institutii. Elitele, conducatorii si institutiile, asta e Uniunea Europeana de acum 50 de ani. Asa s-a creat, dar acum presiunea este sa se mearga spre cetatean. Cetateanul trebuie adus spre discursul european. Pe principiul subsidiaritatii, noi atragem comunitatile locale sa-si spuna punctul de vedere pe anumite teme care se legifereaza la Bucuresti si la Bruxelles.
– Totusi, o asemenea actiune tine de domeniul SF in raport cu ceea ce se intampla in Romania.
– Problema nu este cetateanul, problema este in mecanismul neoperational de aplicare a principiului subsidiaritatii. Veriga lipsa o vad tot la nivelul administratiei, pentru ca administratia este cea care trebuie sa mearga sa se consulte cu cetateanul, dar nu la modul politicianist. Trebuie sa modificam cultura administratiei noastre.
– Asta nu se face numai prin lege.
– Nu, asta se face mai ales prin monitorizarea aplicarii legii. Dar nu numai la nivel european, ci la nivel local. Aratati-mi in ce procent Parlamentul Romaniei monitorizeaza felul in care legile pe care le aproba se aplica la nivel local. Zero! Dumneavoastra sunteti cei care atrageti atentia ca intre sensurile legii aprobate in Parlament si instructiunile de aplicare sunt cateodata atat de mari diferente incat ai senzatia ca sunt ca lucruri total diferite.
Comunicare trebuie sa fie in dublu sens. Stai in fotoliu si astepti sa vina cetateanul din strada? Tu trebuie sa te duci spre cetatean! Este ca si cu absorbtia fondurilor APIA. Polonezii s-au dus in curtea fiecarui taran si au acordat consultanta. Polonezii au dat in sase luni fondurile, iar noi n-am reusit nici in doi ani. Ma refer la platile directe care sunt, teoretic, cele mai simplu de facut. Domnii de la APIA au preferat sa stea in centre de judet sau centre mai mari si sa vina taranul la ei.
„Vrem sa facem doar ce vrem noi cu banii UE”
– La Bruxelles se discuta foarte mult faptul ca nu exista o strategie a Romaniei in privinta integrarii de facto si ca totul se trateaza politicianist.
– Sunt de acord. Noua ne lipseste abordarea pe politici europene. Am intrat in Uniunea Europeana fara strategie postaderare. Strategia noastra postaderare a fost constituita pe ceea ce ne-a oferit Comisia Europeana. Care este politica agricola a Romaniei, care este politica in domeniul infrastructurii, care este politica industriala, care este politica in domeniul mediului? Este, intr-adevar, o abordare politicianista. Finantarea europeana se face pe baza de programe care sunt circumscrise politicilor europene. Asta este filosofia absorbtiei sau a utilizarii fondurilor europene.
-Premierul spune ca se bazeaza pe 30 de miliarde de euro de la Uniunea Europeana, dar nu stim cum ii vom obtine…
– El a spus-o in sensul ca ai de unde lua bani pentru investitii. Asta in contextul in care abordarea pietei internationale de capital sau a altor surse este foarte dificila. Istoria noastra recenta de abordare a fondurilor este pe tipicul „Facem ca noi, dar lasa-i pe ei sa vorbeasca”.
Eu am intalnit frecvent aceasta abordare. Uitati-va la discursurile electorale – „Sa ne dea banii ca stim noi ce facem cu ei!”. Fondurile europene se duc doar pe programe care privesc dezvoltarea, modernizarea Romaniei in concordanta cu politicile europene, nu cum vreau eu, ci pe cofinantare.
– Treaba noastra este sa stim sa accesam aceste 30 de miliarde de euro…
– Din partea Bruxellesului banii sunt in Trezorerie si trebuie luati. Ei vor spune ca ne-au dat banii, dar banul, din punctul meu de vedere, este validat atunci cand a ajuns la beneficiar si cand a produs ceva. Aici lucram asupra finalizarii cadrului institutional, a autoritatilor de management. Problema e ca banii sunt, iar autoritatile care ii gestioneaza trebuie sa fie operationale.
– Cine se ocupa de problema autoritatilor de management?
– Vicepremierul. El gestioneaza zi de zi evolutia autoritatilor de management. Mai lucram la simplificarea legislativa pornind de la actele normative referitoare la achizitiile publice. Fondurile europene intra in categoria fondurilor publice. Legislatia trebuie sa cuprinda desfasurarea procesului, dar desfasurarea procesului de la aplicare pana la decontare trebuie sa fie simpla, clara si transparenta. Tot legat de legiferare, o alta prioritate este debirocratizarea. „Contributia” autohtona in aceasta privinta este de tip fanariot.
Daca noi nu tragem mediul rural spre piata, atunci vom ramane la pamant. Putem ridica mediul rural cu infrastructura de circulatie, de comunicatie si servicii. De asta se mai ocupa si Fondul pentru Dezvoltare Rurala. Aici este o problema de calitate a informarii, nu numai de furnizare de informatii. Informarea trebuie sa se duca spre beneficiar, nu sa spui doar descriptiv.
– Dar s-au facut tot felul de agentii cu atributii asemanatoare pentru a se crea sinecuri.
– Noi avem 46% din populatie in zona rurala, populatie care este in secolul XIX si nu o aducem in secolul XXI. Activitatea de coordonare a Departamentului de Afaceri Europene inseamna sa lucreze cu toate ministerele si are nevoie de astfel de unitati in fiecare minister.
– Aceste unitati sunt dispuse sa lucreze cu dumneavoastra?
– Va trebui sa precizam mult mai bine cadrul legal. Eu, in fiecare zi de luni, timp de o ora, tin un comitet de coordonare cu toate ministerele si agentiile, la nivel de secretar de stat. Ma intalnescu cu ei si le spun ca acestea sunt obiectivele de strategie pe saptamana aceasta. La 1 martie va fi un consiliu extraordinar si trebuie sa vedem corelarea intre planul european de redresare economica si planul anticriza al Romaniei.
„UE traverseaza o criza de lidership”
– Va supravietui Uniunea Europeana acestei crize economice?
– Romania nu si-a formulat un punct de vedere si nici nu a fost pusa in postura de a formula un punct de vedere. Parerea mea este ca Uniunea Europeana va exista, dar se va schimba foarte mult, in sensul ca va trebui sa accepte aceasta coordonare, inclusiv la nivel politic. Piata interna este atat de integrata incat nu mai putem vorbi de ea. Criza a aratat ca reactiile locale, fara reactii coordonate, nu duc la rezultate.
Toti liderii vor invata lucrul acesta. N-ar fi exclus sa se relanseze tot felul de proiecte despre reforma Uniunii Europene. Toata lumea asteapta deocamdata sa avem Tratatul de la Lisabona. Acesta inseamna un pas inainte din punct de vedere institutional. Costurile sunt mai mari daca nu faci nimic decat daca ai face.
– Avem o criza identitara in UE?
– Criza nu e de natura structurala, ci este una a liderilor. Eu vad o criza la nivel de lideri. Ar fi fost posibil Tratatul de la Maastricht fara Kohl si Mitterrand? Cand au fost doua personalitati care s-au asociat si au dat directia a insemnat lidership. in perioada presedintiei franceze a UE au fost cateva momente de actiune ale unui lider european.
– ii lipseste Europei un simbol care sa traga Uniunea?
– in primul rand s-a vazut si din crizele internationale din ultimii ani – Georgia, Afganistan, Irak – cat de important ar fi fost sa fi avut un presedinte. Eu sunt sustinatorul variantei cu un presedinte de durata al UE. Pasul urmator e sa gasesti si structura institutionala, dar si sustinerea politica.
– Federalizarea UE e o solutie?
– Pana la urma vom ajunge acolo. De ce sa ne fie frica? Daca vorbim de nevoia de competitivitate globala, este clar ca avem nevoie de entitati mai integrate, mai puternice, mai mari.
– Vorbiti de lideri, dar nu luati in considerare cetateanul de rand din Europa. De pilda, francezii au spus ca nu voteaza un vraf de hartii de 800 de pagini din care nu inteleg mai nimic.
– Actualul Tratat de la Lisabona nu inseamna decat un pachet institutional, procedural, birocratic. Oricarui cetatean i-l dai, te astepti sa capete oroare de eurobirocratie. Asta daca nu-l servesti cetateanului in sensul unei viziuni si al unui ideal politic. Spre exemplu, mesajul „noii Europe” a fost dat la Maastricht, iar criteriile care au deschis usa extinderii au fost date la Copenhaga.
„Partidele trebuie sa se europenizeze”
– Va mentineti in continuare distanta fata de zona politica? Ati parut intotdeauna mai mult tehnocrat decat politician.
– Asta a fost datorita faptului ca am avut niste optiuni pe care le consider si acum valide si am considerat ca este o manifestare politica sa spui foarte corect ce vrei si ce nu vrei. Fiind vorba de Afaceri Europene, ca si in vremea in care eram negociator-sef al Romaniei cu UE, consider ca este extraordinar de important sa existe nu numai „visul american”, ci si „visul european”.
Trebuie sa existe aceasta optiune la nivelul tuturor partidelor. Urmeaza campania pentru Parlamentul European. Este un moment, o sansa si probabil o datorie imperativa a partidelor politice de a-si europeniza limbajul, programele si actiunile.
– Se poate face politica europeana in Romania?
– Se poate face politica europeana si trebuie sa se faca. Eu credeam atunci cand faceam negocierile ca suntem intarziati. Avand o constiinta istorica, eu tot timpul vreau sa recuperam si sa acceleram. Am senzatia ca dupa semnarea Tratatului de Aderare am lungit prea mult anumite etape pe care ar fi trebuit sa le depasim pana acum. Aici e nevoie de europenizarea obligata, reala a partidelor politice.
– Se va reusi aceasta europenizare a partidelor politice pana la momentul 2012?
– In mare parte da. Am spus „in mare parte” din cauza faptului ca am observat in ultimii ani un fel de recurs la protocronism. Cred ca si alegerile, si cetatenii vor obliga partidele sa-si imbunatateasca ofertele, sa vina spre tipul de oferte care sa se inspire din politicile europene. Dati-mi voie sa fiu optimist.
