Pentru licitatiile publice, in special la cele care presupun fonduri europene, Ministerul Dezvoltarii a redactat un caiet de sarcini tip, astfel incat autoritatile contractante sa nu mai lase loc de controverse privind atribuirea ulterioara a lucrarilor sau serviciilor aferente.
Pana nu demult, atunci cand dorea atribuirea unui contract public unei anumite firme (celebrele “dedicatii”), ordonatorii de credite recurgeau la diverse metode, din care doua erau preferate in mod special: negocierea directa si selectia de oferte. Putin mai tarziu, metoda preferata de politicieni s-a schimbat, iar la licitatiile publice ordonatorii se prezentau cu un caiet de sarcini facut special pentru ca un singur participant sa corespunda criteriilor cerute.
Aditionale limitate
Efectele nu au intarziat sa apara: o ploaie de contestatii la licitatiile publice, care au condus la intarzieri in demararea lucrarilor, si preturi tot mai mari pentru acelasi tip de lucrare. De aceea, Ministerul Dezvoltarii (MDRT) a decis sa introduca standarde de cost speciale pentru diversele lucrari de infrastructura si limitarea aditionalelor la 10% din valoarea de atribuire a contractului.
Scad cheltuielile inutile
Pentru ca exista riscul ca banii europeni sa fie pierduti, daca nu sunt absorbiti pana in 2013, trebuia gasit un sistem care sa limiteze numarul contestatiilor. Asa a aparut caietul de sarcini unic pentru toate lucrarile de investitii. El este general, iar criteriile de atribuire ale contractelor sunt foarte clare si nu pot fi incalcate.
Caietul de sarcini tip creste increderea constructorilor in procedura de atribuire a contractelor, arata Elena Udrea, initiatorul actului normativ. Firmele care contesta inutil atribuirea contractelor vor fi penalizate la organizarea licitatiilor viitoare. Daca toate ministerele ar adopta modelul MDRT, cheltuielile inutile cu investitiile ar scadea, iar perioada efectiva de finalizare a lucrarilor ar fi semnificativ redusa.
