Succesul integrarii europene a agriculturii romanesti depinde, intr-o mare masura, de utilizarea corecta si adaptata conditiilor locale a instrumentelor Politicii Agricole Comune (PAC).
In conditiile in care sumele alocate Romaniei pentru aplicarea PAC sunt considerabile (circa 12 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013), mecanismele de gestionare a acestora devin la fel de importante ca destinatiile propriu-zise.
In plus, conteaza si pe ce obiectiv se pune accentul: pe absorbtia ca atare (caz in care functionarea institutiilor este esentiala) sau pe cresterea bunastarii agricultorilor (caz in care trebuie avut in vedere ceea ce se va intampla la nivelul fermei).
Tinand seama de experienta pozitiva a programului SAPARD, care a reusit sa absoarba fondurile, se poate spune ca Romania a depasit faza in care problema era cum luam banii si ca ne permitem sa ne concentram pe gasirea acelor modalitati de utilizare care sa fie si potrivite cu specificul agriculturii romanesti si care sa-i si permita modernizarea.
De la 1 ianuarie 2007, agricultorii romani vor fi in acelasi timp frati cu agricultorii europeni si competitori cu acestia. Structura agrara a Romaniei difera substantial de structura medie a vechilor membre, dar si de media noilor intrate. Avem mult mai multe exploatatii, mult mai mici si mult mai ineficiente.
Exploatatiile taranesti de subzistenta si semi-subzistenta, dominante dupa retrocedarea proprietatilor funciare din 1991, trebuie integrate pe pietele agricole, iar actiunea trebuie sa se concentreze nu numai asupra sprijinului pentru investitii (prin facilitarea creditelor si prin programe gen SAPARD), ci si asupra reglementarii pietelor agricole.
Concret, cele trei tipuri de sprijinire cu fonduri comunitare a agriculturii romanesti sunt:
– platile directe – in functie de suprafata detinuta – de circa 50 de euro/hectar;
– interventiile pe piata, de tipul achizitiei de produse agricole in caz de scadere a pretului si al restitutiilor la export;
– finantarea, alaturi de statele membre, a masurilor de dezvoltare rurala.
Cum platile directe vor fi initial sub nivelul celor din vechile state membre, la acestea se adauga sprijinul national (plati complementare), care poate juca un rol important, dupa cum arata unele studii de impact.
Astfel, platile complementare pe culturi si cele pe cap de animal pot face ca sprijinul total pe o exploatatie de 3-5 ha cu activitate mixta, vegetala si animala, sa fie cuprins intre 400 si 1700 de euro/exploatatie/an, cu sume mai mari pentru exploatatiile cu un sector zootehnic mai dezvoltat.
Masurile de dezvoltare rurala pot aduce alte sume: 1500 de euro/exploatatie/an pentru fermele de semisubzistenta care vor sa se indrepte spre piata; rambursarea a jumatate din banii investiti in modernizare; sprijin pentru infiintarea grupurilor de producatori; sustinerea formarii profesionale a agricultorilor. Tot prin masurile de dezvoltare rurala va fi sprijinita imbunatatirea mediului
si a calitatii vietii in mediul rural.
Modul in care Romania va folosi fondurile comunitare si cele nationale va avea rezultate pozitive asupra agriculturii si spatiului rural daca se va tine cont de urmatoarele aspecte:
– pregatirea pozitiilor Romaniei in interiorul mecanismelor comunitare, atat in ceea ce priveste formularea obiectivelor politicilor, cat si regulile de aplicare a acestora;
– organizarea interna a institutiilor implicate in derularea fondurilor europene, cu deosebire a Agentiei de Plati si Interventie in Agricultura (APIA), pentru care momentul adevarului abia va veni, atunci cand APIA va trebui sa deruleze platile directe si sa faca interventiile de piata necesare;
– transparenta in luarea deciziilor strategice interne, prin asigurarea unei consultari largi cu protagonistii diferitelor subsectoare.
Este previzibila o situatie postaderare asemanatoare Poloniei, cu agricultori multumiti de sprijinul acordat in cadrul european. Totusi, pentru Romania, valorificarea productiei asigurate de buna functionare a pietelor agricole ramane cel mai important aspect in cresterea bunastarii fermierilor, deoarece valoarea adaugata potentiala a unei exploatatii medii este de circa cinci ori mai mare decat sprijinul primit prin platile directe ale PAC, iar acest potential ramane sa fie valorificat.
