Romanii au furat banii de integrare ai tiganilor

Un centru de sprijin pentru romi, infiintat la Marasesti si finantat de ONU cu 100.000 de dolari, a produs urmatoarele beneficii: o drujba defecta, patru vitele, azi disparute, si ceva clei de mobila. Centrul a decedat la o data necunoscuta.

S-a inaugurat zilele trecute la Tirgu-Mures, cu mare fast, fursecuri, ambasadori si ziaristi, un centru de sprijin social pentru romi, al patrulea din tara, pe banii Natiunilor Unite. Cam 100.000 de dolari, atat costa deschiderea unui astfel de centru, motivata, dupa spusele organizatorilor, atat de nevoile evidente ale comunitatilor de romi, cat si de reusita exemplara a primului astfel de centru deschis la Marasesti. Cea mai mare parte a banilor provine de la Fondul pentru Dezvoltare al Natiunilor Unite, dar o contributie insemnata a avut si Ambasada Suediei la Bucuresti.

Uram succes noului centru. Si incercam sa-i ajutam pe gestionarii banilor si ai bunelor intentii de la Tirgu-Mures povestindu-le „reusita exemplara” de la Marasesti. Este povestea unui faliment desavarsit, un faliment romanesc, iar nu tiganesc, unde romii isi joaca eternul rol de pretext pentru risipirea banilor donati de cate un occidental degraba iubitoriu de oameni in suferinta si fara de nadejde.

Centrul de servicii sociale pentru romi de la Marasesti a fost deschis in septembrie 2004, in sase camere ale unui fost internat de liceu. Amenajarea sediului si salariile angajatilor au costat 105.000 de dolari. Acolo lucrau sase angajati: o asistenta medicala, doua asistente sociale, un consilier de afaceri, un responsabil IT si managerul local de proiect. Platiti 10 luni de ONU si apoi de primarie, acestia aveau a explica romilor ca e important sa ai o slujba, sa-ti dai copilul la cursuri de calculatoare, sa mergi la medic, ba chiar sa dezvolte in cativa „deprinderi antreprenoriale”.

Cand s-a inchis centrul, nu stie nimeni cu precizie. Seful de proiect la nivel national, spre exemplu, Claudia Ungureanu, crede ca mai functioneaza si astazi, „fie si partial, prin animatorii sanitari si ONG-ul pe care l-au infiintat cu ajutorul nostru”. In vreme ce consilierul pentru romi de la Prefectura Vrancea, Marian Chinde, suparat ca nu a fost consultat la fiece pas al proiectului, eventual platit pentru opinii si suspine, a declarat ca atelierul de sfaturi de langa Mausoleu a functionat „fix trei luni”. Iar primarul de Marasesti, Emilian Brasov, spune ca acest centru a functionat pana la sfarsitul lui 2005. „PNUD a platit salariile celor sase angajati pana in luna mai a lui 2005, adica noua luni, noi am tinut oamenii pe banii primariei aproape un an, apoi am pus pe picioare alt program”. Desi promisese in scris ca va continua sa finanteze centrul, primarul a intrerupt finantarea lui. Ar fi costat 1,7 miliarde de lei vechi pe an. Acel „alt program” este destinat copiilor, are partener o fundatie din Focsani si costa, potrivit primarului, 2,5 miliarde de lei pe an din bugetul local.

Cele sase camere, cu parchet, termopane, calculatoare, centrala termica ale fostului centru sunt astazi pustii. Afara, pe zidul murdar, sta ca o decoratie la pieptul unui corigent o placa aurie: „Centrul de Consiliere si Sprijin pentru Romi”.

Unul dintre scopurile centrului de sprijin social era sa stimuleze „capacitatile antreprenoriale” ale romilor din Marasesti. S-a ocupat de antrenarea in biznis a romilor un economist de la Camera de Comert Focsani, Marcel Ristea. El le-a cerut romilor cateva idei de afaceri, a selectat trei si a propus PNUD sa le finanteze cu cate o mie de dolari. Zis si facut. Trei romi au primit cate o mie de dolari: Florinel Toader pentru cumpararea a patru vitele, sa-si creeze omul un inceput de microferma. Cristinel Rinza vroia o drujba, sa presteze cu ea prin tot orasul, cata vreme localitatea se incalzeste cu lemne, iar Dorel Coman, singurul care avea deja o afacere, nu o idee, un atelier de mic mobilier, a cumparat din mia de dolari „materiale pentru mobilier, pal, cleiuri, burete”.

Astazi, cele patru vitele nu mai sunt in batatura lui Florin Toader, le-a vandut omul, asa ne-a declarat fiul sau.

Dorel Coman, proprietarul atelierului de mic mobilier, este si seful nou-createi „Asociatii de Sprijinire a Initiativei Romilor”. Nu stie ce va face cu asociatia, zice intruna ca vrea sa le deschida romilor „noi orizonturi”, iar cand ii ceri sa explice cum i-a ajutat defunctul centru finantat de ONU, el raspunde cu acelasi refren: „Centrul ne-a deschis noi orizonturi”.

Sursa: Cotidianul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top