Strategii de „impunere”: modalitati de colaborare pe piata!

crowdfunding.jpg

codrinpaveliucIn momentul de fata, devine evidenta nevoia unei strategii de „impunere” a intreprinderii pe piata. Se poate observa in conducerea intreprinderilor mici si mijlocii faptul ca majoritatea „managerilor” se bazeaza pe fler/intuitie pentru a lua decizii importante pentru orientarea viitoare a companiei, in timp ce firmele mari se folosesc de analize realizate de cele mai multe ori de catre companii independente pentru a le prezenta situatia de pe piata pe care se situeaza si pe care incearca sa patrunda.

Pentru punerea in evidenta a diferitelor strategii economice, practica existenta evidentiaza posibilitatea aplicarii unor politici economice bazate pe colaborarea dintre intreprinderi in diferitele domenii. Din randul acestora, pot fi amintite cele care se refera la acordul de licenta, leasingul, franchisingul, subcontractarea, executarea in comun a unor produse, executarea de activitate pe baza de comision. Majoritatea intreprinzatorilor actuali privesc, totusi, cu frica acest tip de strategii de dezvoltare corporatista avand impresia ca, prin acestea, respectiv deschiderea firmei in timpul colaborarii cu alte companii, isi pierd independenta si puterea de decizie in cadrul propriei firme.

Va prezint in continuare cateva elemente ale principalelor tipuri de colaborare care pot fi realizate intre companii in beneficiul tuturor partenerilor implicati.

Colaborare perfecta

Acordul de licenta consta in acceptul pe care il dau unele intreprinderi altor intreprinderi de a executa anumite produse sau subansamble, sub licenta, produse care constituie proprietate brevetata si protejata prin lege. Folosind acordurile de licenta, intreprinderile pot beneficia de documentatii tehnice care sa le permita extinderea aplicatiilor cu caracter tehnic pentru executarea anumitor produse, ansamble sau subansamble performante care sa le permita patrunderea pe noi piete protejate de producatorii nationali.

Leasingul reprezinta acea politica folosita de unele intreprinderi de a conveni cu firma concesionara folosirea unor mijloace fixe prin inchiriere, pe o anumita perioade in anumite conditii, pe baza unor chirii sau tarife convenite. Aceasta cale ofera posibilitatea, de regula, intreprinderilor mici si mijlocii de a-si spori capacitatile de productie, fara a suporta costul investitiilor necessitate pentru aceasta.

Subcontractatea, ca politica economica, este folosita in mod frecvent in fabricarea produselor de mare complexitate. Prin subcontractare anumite intreprinderi, de regula de dimensiuni mici sau mijlocii, executa, pe baza de contract, anumite piese, subansamble, ansamble pentru o intreprindere care realizeaza produsul final respectand caracteristicile de ordin calitativ, tehnic si functional impuse de catre aceasta.

Asocierea sau colaborarea pentru executarea unei productii sau a unor operatii intre diferiti parteneri se realizeaza in cadrul marilor grupe industrial de firme. Folosirea unei astfel de politici conduce la o folosire mai bune a capacitatilor de productie existente la intreprinderile din cadrul grupului in conditiile unei calitati superioare si ale unor costuri mai reduse.

Franchisingul, ca politica economica, este folosita pe scara tot mai larga in anumite activitate economice. Prin contractual de franchising, o intreprindere poate obtine autorizatia de a comercializa un produs sau un serviciu folosind marca, know-how-ul, asistenta comerciala si tehnica a furnizorului.

Intr-o serie de domenii de activitate poate fi folosita si politica comisionului. Astfel, de pilda, o intreprindere poate incredinta unei alte firme, pe baza de comision, recuperarea creantelor de la alte intreprinderi atunci cand volumul acestor creante este mare sau exista dificultati in recuperarea lor.

Prin folosirea unor astfel de politici economice in realizarea strategiilor, intreprinderile pot obtine o serie de avantaje economice, cum ar fi mai buna folosire a capacitatilor de productie, cresterea calitatii si reducerea costurilor pentru activitatile desfasurata, adancirea specializarii unor intreprinderi in executarea cu performante superioare a unor activitate, stimularea inovatiilor si a creativitatii la intreprinderile care colaboreaza intre ele, reducerea investitiilor necesare punerii in functiune a unor noi capacitate necesare daca nu s-ar folosi aceste politic, cresterea flexibilitatii managementului si, in general, o mai buna servire a segmentelor de piata vizate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *