Teoeconomia

Lupta inversunata pentru proprietati, dobandirea si apararea lor cu tot felul de garduri juridice, mentale, dar si fizice constituie un atentat la Creatia divina. Ea a fost daruita omenirii („Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul”) si nu anumitor oameni, anume celor mai rapace. Teoeconomia ar fi disciplina care studiaza legile si principiile divine de guvernare a problematicii economice a comunitatilor umane.

In marasmul economic, social si ecologic creat de oameni, recunoasterea principiilor divine care stau la baza Cosmosului si aplicarea lor in planul randuielilor pamantesti poate fi solutia, in aceasta epoca cruciala din istoria omenirii. Singuri am aratat ce putem: suntem pe cale sa distrugem planeta. Trebuie, deci, sa ne schimbam si sa-l lasam pe Dumnezeu sa lucreze. Astfel va aparea un om nou: homo universalis, ca parte a evolutiei pe care Jung o numea „continua intrupare a Sinelui”. Putem vedea cum toate sistemele se prabusesc: cel economic, cel educational, cel de asistenta medicala, cel de mediu, cel politic etc.

De asemenea, daca privim atent, observam ca apar inovatii si solutii creatoare in toate domeniile, de parca cineva ar avea grija de noi, de parca cineva ne-ar binecuvinta cu „energia punctului Zero” (Barbara Marx Hubbard). Trebuie sa ne intelegem sinele superior, vocea interioara, sa ne aducem proiectiile acasa si sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne ia in stapanire si sa ne deplaseze identitatea dinspre ego spre esenta noastra profunda. Aceasta este cheia pentru a deveni un om universal. Apoi trebuie sa ne aflam menirea: de ce am venit aici. Trebuie sa ne apropiem, dupa legea afinitatilor, de cei care gandesc si actioneaza ca noi. Trebuie sa-i cautam pe cei capabili sa scoata din noi tot ce este superior. Unde doi sau trei se aduna in numele acestui Sine superior, Eu sunt alaturi de ei. Trebuie sa spunem „da” divinitatii din noi. Caci Universul este antropocentric, fiecare particula a sa are omul ca tel. Intreaga sa chimie este o psihochimie, istoria sa are o cauzalitate mai profunda, astfel ca evenimente pe care le explicam de obicei in termeni de economie, politica sau ecologie pot fi intelese mai bine din perspectiva unor tipare de ordin spiritual. Intreaga biologie este de fapt o astrobiologie.

Cunoastem, de pilda, influenta soarelui asupra evolutiei plantelor, dar si celelalte astre influenteaza viata pe pamint. De exemplu, vegetalele cu bulbi subterani, cu tuberculi, sint intens influentate de luna. Apoi, privite de sus, principalele organe interne ale omului reflecta, in dispunerea lor, sistemul solar. Iar omul respira de 25920 de ori pe zi, adica numarul de ani care formeaza celebrul an platonic sau pitagoreic, in care soarele incheie un tur complet, cu 12 etape, al zodiacului. Durata medie a vietii umane pe pamint are acelasi numar de zile. Este bine sa cunoastem si astfel de lucruri atunci cind ne ocupam de economie, de fapt de teoeconomie.

Un prim aspect care trebuie stabilit este legat de proprietate. Tot ce exista ii apartine lui Dumnezeu si nu noua. De aceea lupta inversunata pentru proprietati, dobindirea si apararea lor cu tot felul de garduri juridice, mentale, dar si fizice constituie un atentat la Creatia divina. Ea a fost daruita omenirii („Cresteti si va inmultiti si stapiniti pamantul”) si nu anumitor oameni, anume celor mai rapace. Proprietatea privata reprezinta o extensie materialista a egoului nostru superficial, a egoismului nostru. Iar acesta este sursa tuturor relelor. Pentru ca noi suntem una cu semenii nostri. Si atunci de ce ne inconjuram cu garduri?

Sint constient ca astfel de afirmatii imi pot aduce acuze de utopism, ca unii m-ar putea trimite in bratele socialistilor, ale lui Engels, de pilda, cel din Originea familiei, a proprietatii private si a statului, sau ale lui Saint-Simon. Dar nu, acestia din urma ce voiau, ce vor de fapt? Doar sa-i deposedeze pe altii si sa redistribuie proprietatile, cum bine sesiza Vl. Soloviov in Indreptatirea binelui, Humanitas, Bucuresti, 1996. Spre deosebire, eu consider ca aceste proprietati apartin lui Dumnezeu, iar oamenilor, tuturor oamenilor le sint oferite in folosinta. Veche de patru sute de ani, paradigma modernilor, a „iluminatilor”, a ajuns la final. Aceasta impune o reorganizare radicala a societatilor noastre si o transformare a practicilor globale privind natura. Altminteri, specia umana se poate autodistruge, cum s-a intimplat cu atitea alte specii inaintea noastra.

O alta lege universala, divina, spune ca ceea ce semeni aceea culegi. Prin urmare, nu poti semana neghina si astepta sa creasca griu. Or, noi asta facem, de sute de ani. Acum totul trebuie reluat de la capat si semanat griu, cu speranta ca va mai avea timp sa creasca, iar noi sa ne mancam painea cea intr-o Fiinta, desi – nu-i asa? – „nu numai cu paine se va hrani omul, ci si cu Cuvintul lui Dumnezeu”. Un alt izvor crucial de avutie, factor de productie, cum ii spun economistii, de care avem tendinta sa uitam, este munca, munca umana. Ea este un mod de slujire a Binelui si de recuperare a altitudinii spirituale la care am fost creati: „In sudoarea fetei tale iti vei minca painea ta”. Or, astazi am ajuns sa consideram ca se poate trai si fara munca, ori pe spinarea altora, ori speculind, cultivand bani care sa nasca alti bani.

Este o iluzie foarte periculoasa aceasta, caci banul in sine nu poate sa creeze valoare, dar am facut din el un idol postmodern, un nou vitel de aur, la care ne inchinam cea mai mare parte a timpului. „Caci la ce-i va folosi omului de-ar avea toate bogatiile pamantului, dar si-ar pierde sufletul?”.

0 Replies to “Teoeconomia”

  1. Irina Manea spune:

    Buna ziua!
    este impresionant de adevarat ceea ce spuneti dumneavoastra. va multumesc!
    insa as vrea sa va inteb: CE putem face pentru a promova si a sustine teoeconomia? si CUM?
    cu respect,
    Irina Manea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top