Este de admirat mediul de afaceri din Romania? Probabil ca nu. Dar nici lamentarile permanente in ceea ce priveste posibilitatea de a face afaceri in Romania nu sunt de apreciat. An de an, dupa anuntarea clasamentului pe tari elaborat de Banca Mondiala in raportul Doing Business, in presa apare un val de astfel de lamentari. Din titlurile articolelor din zilele trecute: “Banca Mondiala: E greu cu afacerile in Romania”, “BM: In Romania afacerile se fac mai greu decat in Botswana”, “In Botswana, mai bine ca-n Romania”, “Romania va fi mai jos ca Botswana”.
Recent a aparut editia pentru anul 2010 a acestui raport ce clasifica 183 de state in functie de reglementarile nationale cu impact asupra mediului de afaceri. Romania pierde 10 pozitii fata de anul trecut si se claseaza pe locul 55. Dupa Bulgaria si Botswana, care sunt pe locurile 44 si 45. Ca urmare, faptul ca Romania este clasata in urma Bulgariei si Botswanei este refrenul favorit al acestor zile. De ce sunt mentionate tocmai aceste doua tari? Comparatiile cu Bulgaria sunt deja clasice. Speram mereu, desi deseori nu reusim, ca Bulgaria sa fie Mississippi-ul nostru. Intr-un film american, actorul principal aflandu-se intr-o situatie limita, este incurajat de colegul de camera sa nu se dea batut. Intrebandu-l pe acesta de ce il sprijina, acesta ii spune “Tu esti Mississippi-ul meu”. Raspunsul fiind in mod evident ciudat, vine si explicatia: “La noi, in Arkansas, statul favorit este Mississippi, pentru ca in mod inevitabil ei sunt cei mai slabi in toate. In acest fel ei capteaza atentia mustratoare a tuturor, slabiciunile noastre fiind trecute cu vederea. Daca ar disparea Mississippi, atunci Arkansas ar deveni oaia neagra a SUA”. Am citat din memorie, dar aceasta este sensul expresiei. Asa si cu Bulgaria. Ne-am dori ca ei sa fie Mississippi-ul nostru, dar deseori nu ne iese.
Obsesia cu Botswana se leaga mai mult de amuzamentul vulgar cu care se discuta in tara noastra despre moneda lor nationala. Iar daca mediul nostru de afaceri este “sub” al lor, subtilitatile comparatiei sunt usor de surprins. Si, in fond, pentru noi chiar numele Botswanei are rezonante de “foarte inapoiat”. Ceea ce nu este tocmai corect, in conditiile in care intre 1966 si 1997 Botswana a avut cea mai mare rata de crestere economica din lume (9,2% in medie); dupa aceea perioada rata de crestere a scazut, ramanand insa pozitiva.
Care este insa “celalalt adevar” al clasamentului Bancii Mondiale. Intr-adevar, Romania cade de pe locul 45 pe locul 55. Si Bulgaria cade, dar doar de pe locul 42 pe locul 44. Bulgaria deci, a fost si ramane inaintea Romaniei potrivit acestui clasament. Cu Botswana situatia este similara: ei cad de pe locul 39 pe locul 45. Deci tot inaintea Romaniei.
Clasamentul este facut in baza punctarii unui set de 10 criterii. Conform acestor criterii, Romania se descurca mai bine decat Bulgaria in ceea ce priveste procedurile de demarare a unei afaceri, obtinerea permiselor pentru constructii, comertul extern si respectarea contractelor. Ne aflam la egalitate cu bulgarii in ceea ce priveste protejarea investitorilor. Suntem mai prost clasati decat acestia in ceea ce priveste angajarea fortei de munca, inregistrarea proprietatii, obtinerea creditelor, plata taxelor si lichidarea afacerilor. Judecand dupa numarul de criterii la care ne depasesc, superioritatea bulgarilor este marginala.
Diferente mari intre incadrarea in clasament a Romaniei si Bulgariei, in defavoarea noastra, apar la criteriul referitor la angajarea fortei de munca si plata taxelor. In ceea ce priveste angajarea fortei de munca Romania pierde multe pozitii in clasament deoarece Codul Muncii nu permite angajarea lucratorilor cu durata determinata pentru sarcini cu caracter permanent, fapt care este permis in Bulgaria. Pozitita Romaniei in clasament in cadrul criteriului referitor la plata taxelor este cea mai slaba dintre toate criteriile. Ocupam locul 149 din totalul celor 183 de state analizate, spre deosebire de Bulgaria care ocupa locul 95. O diferenta de 54 locuri deci. De unde provine insa aceasta diferenta? Din faptul ca platim de 6,5 ori mai multe taxe decat bulgarii, iar aceste taxe au o pondere cu 50% mai mare in profitul firmelor romanesti decat in cel al firmelor bulgaresti.
Faptul ca platim 113 taxe fata de cele 17 ale bulgarilor poate parea revoltator. Sugereaza faptul ca “ne meritam pozitia in clasament”. Lucrurile pot fi insa inselatoare, partial cel putin. Cele 113 taxe nu sunt chiar 113 taxe platite ci 113 plati ale taxelor. Plata TVA-ului, de exemplu, la noi se face lunar, totalizand deci 12 plati anual, in vreme ce la bulgari este vorba de o singura plata anuala. Dar studiul Bancii Mondiale estimeaza si numarul de ore de munca necesare pentru realizarea platilor respective (intocmirea si depunerea documentelor aferente). In cazul Romaniei, pentru cele 12 plati anuale ale TVA-ului sunt necesare 60 de ore de munca ale personalului contabil. In Bulgaria, singura plata anuala a TVA-ului necesita de aproape 5 ori mai mult timp: 288 ore de munca. Mai mult decat timpul pierdut in Romania pentru toate cele 113 plati de taxe. In total, pentru plata taxelor firmele trebuie sa aloce in medie 202 ore de munca ale personalului contabil. In Bulgaria, pentru cele doar 17 plati anuale sunt necesare 616 ore de munca. De peste 3 ori mai mult decat in Romania, in conditiile in care stim cu totii expresia stereotipa “Timpul costa bani.”. Ca urmare, simplul numar al platilor de taxe, nu este un criteriu neaparat relevant. Poti sa platesti mai putine taxe dar mult mai greu. Avantajul clar al Bulgariei provine din faptul ca valoarea totala a acestor plati este mai mica decat in Romania (spre exemplu, rata impozitului pe profit este de 10% in Bulgaria, fata de cele 16% din Romania).
Deosebirile intre conditiile mediului de afaceri din Romania si Botswana sunt mai mari, in sensul ca diferentele in pozitia in clasament conform diferitelor criterii de analiza sunt mai mari. In favoarea sau in defavoarea Romaniei. Cea mai mare diferenta, de nu mai putin de 131 de pozitii in clasament este tot la criteriul referitor la plata taxelor. Noi ne situam pe locul 149, in vreme ce Botswana este pe locul 18 in lume. Aici diferentele sunt reale si graitoare: noi platim de 113 ori anual taxe si impozite, in Botwsana se platesc de doar 19 ori, noi platim taxe care reprezinta 44,6% din profitul firmelor, in Botswana acestea reprezinta doar 17,1% din profit. Unei firme din Romania ii sunt necesare 202 ore de munca pentru a-si putea plati taxele, in vreme ce unei firme din Botswana ii sunt suficiente doar 140 de ore. Avantajele in domeniu ale Botswanei sunt de necontestat. Putem mentiona, daca ne incalzeste cu ceva, doar ca dupa noi in clasament este situata Polonia (locul 151 pe acest criteriu); de asemenea, nu suntem prea departe de Japonia (locul 123 pe acest criteriu).
Dar ce inseamna faptul ca Romania se va situa in anul 2010 pe locul 55 in acest clasament? Dupa cum am tot spus, inseamna ca ne clasam dupa Bulgaria si Botswana, si asta pare sa doara cel mai tare la noi in tara. Dar inseamna in acelasi timp ca ne clasam inaintea Spaniei (locul 62), Luxemburgului (locul 64), Poloniei (locul 72), Cehiei (locul 74), Italiei (locul 78) sau Greciei (locul 109). Parca nu mai e chiar asa rau, nu?
Care este pana la urma mesajul acestui material? Ca mediul de afaceri din Romania are parte de un cadru legal bun in care sa se dezvolte? Cu siguranta nu! Mesajul este structurat pe doua dimensiuni. In primul rand, constatarea ca situarea pe o pozitie sau alta a clasamentului, este rezultatul aplicarii unei metodologii care a fost dezvoltata astfel incat sa poata face comparabile toate cele 183 state analizate. Dar chiar aceasta caracteristica a metodologiei a facut-o sa fie uneori discutabila. Sunt situatii in care diferentele mari intre pozitia in clasament nu pot fi justificate prin situatia reala a mediului de afaceri din tarile comparate. Nu am explicat pe larg implicatiile metodologiei utilizate in elaborarea clasamentului asupra rezultatelor dar acestea exista si sunt semnificative (aceasta metodologie este explicata cu suficiente detalii de realizatorii clasamentului, fiind suficient ca cititorii sai sa fie interesati de acest aspect). O a doua dimensiunea a mesajului acestui material este aceea ca, daca apreciem ca acest clasament este corect realizat si reflecta bine realitatea, inseamna ca avem o problema cu mediul de afaceri, cel putin in aceeasi masura in care avem probleme cu cadrul legal in care se dezvolta acesta. Si asta deoarece tari care sunt situate in clasament dupa Romania (le-am enumerat deja: Spania, Luxemburg, Polonia, Cehia, Italia sau Cehia) au economii (mult) mai dezvoltate decat Romania. Daca oamenii de afaceri din acele tari trebuie sa infrunte un cadru legal mai potrivnic decat cei din Romania, dar se descurca, in general, mai bine decat oamenii de afaceri din Romania, inseamna ca avem de fapt o problema cu oamenii de afaceri din Romania?
Ar mai fi o explicatie a diferentelor constatate, poate cea mai rezonabila: acest clasament este un exercitiu – interesant si util – de comparare a unor economii, care insa nu poate si nu trebuie sa fie considerat ca un verdict in ceea ce priveste mediul de afaceri al unei tari. Exista si alte modalitati de interpretare a situatiei economice a diferitelor tari. In clasamentul privind Libertatea Economica realizat pentru anul 2009 de Wall Street Journal si The Heritage Foundations, Romania se situeaza pe locul 65 din 183. Botswana e pe locul 34, Bulgaria pe 56, Italia pe 76, Grecia pe 81 si Polonia pe 82. Oarecum deci, ordinea este cam aceeasi precum in clasamentul Bancii Mondiale. In clasamentul Competitivitatii Globale 2009-2010 realizat de World Economic Forum insa, Romania este clasata pe locul 64, inaintea Botswanei (locul 66) si Bulgariei (locul 76), dar dupa Italia, Polonia, Spania sau Cehia. Deci exact invers decat in celelalte clasamente.
Se poate pune problema ca am comparat mere cu pere: un clasament privind usurinta de a face afaceri cu un clasament privind libertatea economica si cu un raport privind competitivitatea. Or fi mere si pere dar tot fructe sunt. Tot la mediul economic se refera. Si nu suntem intotdeauna dupa Bulgaria si Botswana. Asta desigur doar daca nu cumva tinem mortis sa avem o scuza pentru lipsa de performanta si atunci invocam doar materialele care justifica de ce nu putem sa facem mai mult.
