Cu siguranta aceasta chestiune va fi una care va constitui un subiect de presa extrem de interesant in perioada imediat urmatoare. In septembrie vom beneficia de raportul de audit de la Comisia Europeana si probabil vom asista la un show penibil cum ca ministrii PDL ai muncii au adus programul in situaţia in care este. Ne intrebam atunci…si totusi cine este vinovatul?
Intr-o analiza simpla, daca intrebam oficialii, vom obtine un raspuns simplu si sec: beneficiarii au salarii de zeci de mii de euro, fraudeaza aceste fonduri si au angajat rudele in proiect etc. De altfel, nici nu trebuie sa-i intrebe cineva deoarece observam declaratii de presa care lovesc intr-o maniera directa beneficiarii. Nu conteaza daca sunt unii au depus eforturi sa implementeze intr-o maniera corecta proiectul POSDRU de care au beneficiat, nu conteaza faptul ca unele proiecte chiar au adus o valoare adaugata pietei muncii si chiar au contribuit la cresterea gradului de ocupare. Daca intrebam beneficiarii, acestia o sa afirme ca situatia POSDRU este datorata exclusiv personalului din AM si din OIR – uri. Motivele: nu sunt pregatiti, nu ajuta beneficiarii, nu verifica cererile de rambursare la timp, solicita un munte de acte etc.
In tot acest angrenaj a mai aparut un actor care se apara ori de cate ori este abordat, si anume ACIS – ul. Oare aceasta institutie are vreun rol in sistemul POSDRU? Ei bine, are si ar trebui sa coordoneze si sa rezolve problemele de fond ale programului astfel incat sa contribuie la cresterea gradului de absorbtie etc. Pai cum ar putea sa se intample lucrul asta in condiţiile in care la 5 ani de la demararea programului, persoanele juridice de drept privat nu stiu daca sunt autoritati contractante sau nu? Acelasi lucru se poate afirma si despre indicatori care vizeaza proiectele POSDRU deoarece in contextul in care domeniul major de interventie 6.1 vizeaza economia sociala, iar noi in momentul de fata nu avem o lege care sa reglementeze acest domeniu, ce putem spune ca e de făcut? Putem considera banii cheltuiti pe 6.1. ca fiind frauda pentru ca nu avem corespondent legislativ? De aici se naste legitim o intrebare care-i sperie pe beneficiari si anume, pe ce se bazeaza un control in cadrul unui proiect finantat din 6.1?
Revenind la gasirea unui tap ispasitor pentru POSDRU, cred ca ar trebui sa admitem ca vina este undeva la mijloc. Beneficiarii ar trebui sa admita ca bugetele lor au fost supradimensionate si ca au avut o contributie directa la blocarea sistemului, iar AM POSDRU ar trebui sa admita ca este vina lor ca au permis acest lucru. Discutand acum de cat de mult i se poate inputa unui beneficiar si cat autoritatii… ei bine, acest lucru este reglementat prin contractul de finantare. Singurii care vor plati greselile guvernantilor sunt beneficiarii deoarece, in final, acestia vor trebui sa dea banii inapoi si nu AM POSDRU.
Suntem pregatiti pentru o astfel de situatie? Putem accepta sa fim trasi la raspundere pentru fapul ca am urmat niste indicatii gresite dar intens promovate la acea vreme? Sunt intrebari la care va invit sa raspundeti…