Taxa pe Valoarea Adaugata – vectorul moral si vectorul economic

Este in fond o taxa pe circulatia marfurilor si serviciilor.  Puteti citi despre ea aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Taxa_pe_valoarea_adaugata.   Teoretic, lantul comercial este cel care o umfla si recupereaza, in cele din urma, TVA … statul folosind banii temporar. Pe scurt, toti cei care circula marfa /serviciul si adauga ceva la pret …. adica vand „Biscuitii” de la producator la engross-ist, apoi tot asa … pana la chioscul din curtea scolii … tot adauga la pret. Apoi recupereaza TVA … Ultimul care mananca „bis-cotul” nu mai poate recupera nimic … (ha, ha, ha) si plateste toate mofturile celor care au circulat marfa.

Sistemul TVA e unul care permite fraude de neimaginat, cu sume exorbitante, care greveaza bugetul de stat … s-a scris mult despre recuperarile ilegale de TVA … nu are rost sa mai insist eu acum.

Daca nu ar fi fost introdusa taxa TVA (… caci la data introducerii ei Romania, oricum am privi,  nu era pregatita si echipata economic pentru o astfel de schema …) bugetul de stat ar fi fost oricum mai bogat.

In ultimele zile s-au dat batalii politice as zice sangeroase pe tema TVA. De ce? Voi incerca sa exprim un punct de vedere:

1. TVA este, totusi, o taxa controlabila de fiecare dintre noi. Putem alege sa nu cumparam un produs din al carui pret 24 % se duce in prima instanta la stat apoi …. daca … se returneaza ajunge in buzunarele celor care au umflat pretul initial al produsului. Adica ala ultimu de-a mancat „bis-cotu” umple fie buzunarul statului fie pe al unui comerciant din lantul vanzarilor.

2. E o taxa care, prin consum redus, controlat de populatie, preseaza pe lantul extrem de … aglomerat … al comerciantilor. Cumparatorul il va cauta in cele din urma pe producator … si va face tot posibilul sa cumpere de la el, iar cei care s-au invatat sa miste marfa dintr-o firma in alta, fara sa produca altceva decat poluare cu gaze de esapament … se vor rari. In tarile in care TVA este mare comerciantii se multumesc cu profituri mici si cu adaos comercial in jurul a max. 15 %, nicidecum cu adaosuri de 300 % cum se practica in Romania.

3.  Sistemul de recuperare al TVA e unul foarte greoi in Romania … si se face mai mult pe relatii.  De pilda, din  ianuarie 2007  ONG-urile nu mai pot recupera TVA decat cu cereri speciale, si in general cand finantatorul este unul de talie internationala, spre exemplu: Fondul Global. Din acest punct de vedere, cum majoritatea finantarilor nerambursabile nu acopera  si TVA ONG-urile sunt discriminate fata de  SRL si SA.  Daca vrem un exemplu concret, majoritatea proiectelor care acum sunt aprobate pe fonduri europene au fost concepute cu TVA 19% …. si chiar daca ar recupera TVA in faze ulterioare, in prima instanta implementatorii de proiecte trebuie sa acopere diferenta pana la 24% TVA …treaba lor din ce surse. Cam 50 % din proiectele aprobate pe Fonduri Strucutrale si de Ceoziune sunt detonate de marirea de TVA.

Asadar, daca ma gandesc la mine, ca persoana-consumator, si la faptul ca pot sa aleg sa nu mananc ciocolata si sa controlez TVA la nivel individual, cresterea TVA poate fi intelesa pana la urma ca o chestie de optiune … statul a optat sa ridice taxa, eu optez sa nu mananc ciocolata … dar daca ne gandim la ansamblu economiei, cresterea TVA detoneaza proiectele Europene, singurele care au obiective in domeniul dezvoltarii comunitatilor. Din alta perspectiva, chiar daca in acelasi timp scoate din joc parte din actorii neproductivi din lantul vanzarilor succesive, marirea TVA, in cazul unor rambursari ilegale, ar putea aduce, nominal, mai mult bani in buzunarele jmekerylor. Am zis „ar putea” pentru ca in fapt nu va fi … jmekery nu pra vor mai avea de unde … caci in conditiile in care TVA la alimente este in majoritatea tarilor europene intre 3 si 5 % TVA va fi platit de importatorii seriosi in alte tari, asa ca alte natii se vor bucura de banutii romansilor. Basescu si-a dat seama de asta, ori i-a spus cineva … si d’aia tuna si fulgera acum … desi se putea duce conform Constitutiei la sedinta de Guvern in care s-a hotarat cresterea TVA . Tuna si fulgera la presiunea clientelei politice care nu prea mai vede sanse de chilipir pe TVA.

In fond, in Romania TVA nu isi implineste menirea. Statul nu ramburseaza la timp TVA  creand blocaje care sugruma actorii economici.  Tot statul face rambursari ilegale de TVA, spoliind resursele si puterea economiei reale. Nu in cele din urma TVA … cu cat e mai mare, cu atat mai mult pune presiune pe economia la vedere, napastuind-o …  si incurajeaza economia neagra si gri. In Japonia, spre exemplu, pentru a descuraja economia neagra TVA e de 5 %. Iin Elvetia 7.6% standard si 2.4 la alimente, in Canada 5% standard si O % la alimente.  SUA nu are TVA.

Ca sa nu mai spunem ca, TVA odata ajuns in trezoreria Guvernelor incurajeaza cheltuielile nejustificate ale sectorului de stat, si in fond este placa turnanta a deficitului bugetar. As cita aici pe Daniel J. Mitchell care intr-un articol in NY Post spune: „Today’s income-tax system is a nightmarish combination of class warfare and corrupt loopholes. But adding a VAT solves none of those problems, it merely gives politicians more money to spend and a chance to auction off a new set of tax breaks to interest groups. ” Primiti in acest citat raspunsul la intrebarea „pentru ce s-au dat lupte sangeroase pe tema TVA?”.  Mai multi bani la dispozitia  politicienilor si grupurilor de interese din jurul lor. Nu le-a mers cu pensiile … au tras tare pe TVA. Acu’ sa vezi amanari la rambursari. Cum a dat Tariceanu Ordonanta ca ONG nu mai recupereaza TVA asa o sa dea B Zero C una … ca nici firmele n-o s-o mai recupereze decat in conditii cu totul exceptionale.

Pe langa faptul ca e imorala, intrucat discrimineaza intre actorii sociali (ONG – SRL, SA) si il „amendeaza” pe cel care a mancat ciocolata, TVA sufoca economia reala si o incurajeaza pe cea neagra, detonand si echilibrele bugetare prin banii pusi la discretia si dispozitia politicienilor si clientelei lor.  Poate e timpul sa urmam modelul SUA (TVA O%).

Mihail Brinzea

Mihail Brinzea

La scurt timp dupa ce Medierea a devenit procedura legala in Romania prin Legea 192/2006, in 2008 m-am autorizat ca Mediator. In Decembrie 2009 am fondat cu un grup de specialisti, Mediatori Autorizati ca si mine, Colegiul Mediatorilor, Asociatie Profesionala, care se ocupa structurat de dezvoltarea profesionala a membrilor, de educatie si formare in prevenirea conflictelor (nu doar in corporatii si comunitati), promovand Medierea ca alternativa de rezolvarea a conflictelor, nu numai pentru ca este mai eficienta ci si mai durabila. Medierea este o procedura legala prin care ambele parti castiga (Legea 192/2006 si 370/2009) prin care spre deosebire de instante – unde unul dreptatea nu poate fi data ambelor parti, unul pierde altul castiga – in Mediere ambele parti isi administraza dreptatea, caci ele produc – dupa o procedura bine definita – solutia conflictului in care se afla. Am pregatire in domeniul programelor de finantare pentru dezvoltare, al managementului programelor si proiectelor, precum si in domeniul Relatiilor Internationale de Cooperare pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Am participat la diferite cursuri de formare, programe de training, pe tema finantarilor nerambursabile. In 2007 am absolvit Cursul de Specializare Post Universitara in Management si Relatii Economice Internationale la Academia de Studii Economice din Bucuresti. In 2008 am absolvit cursul de Expert Achizitii Publice si cursul de Mediatori (avand competente inclusiv in medierea conflictelor in domeniul economic). Sunt Formator si Evaluator certificat de Ministerul Muncii Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Timeretului. Din anul 2007 cooperez cu Consiliul National Pentru Formarea Profesionala a Adultilor avand ca atributii evaluarea de competente profesionale si evaluarea programelor de formare profesionala pentru autorizarea furnizorilor de formare profesionala in domeniile formarii si managementului. Pana in 1996 am lucrat ca redactor si traducator de limba Engleza in institutii ale Patriarhiei Romane. Am o buna pregatire profesionala in domeniul Istoriei Religiilor si in domeniul relatiilor Ecumenice Internationale, preocupari de studiu cu privire la impactul social al doctrinelor religioase si influentele acestora in dezvoltarea comunitara, in afirmarea valorilor individuale si sociale, precum si la tendintele institutiilor religioase de a determina si contribui, teoretic si practic la evolutii de tipul economiilor sociale. Intrucat am studii de Master in Teologie si in Statele Unite ale Americii si cooperez prin natura serviciului cu Biserici din Europa de Vest, cunosc nuantele si modul diferit de relationare institutional sociala in materie de politici pentru comunitate, avand preocupari de studiu comparativ in acest domeniu. Am fost membru (2 mandate in Comisia Biserica si Societate – institutie de relationare a Conferintei Bisericilor Europene cu Comisia Europeana si cu Parlamentul European). Domeniul de activititate Din anul 1996 lucrez ca angajat al AIDRom, in domeniul atragerii de fonduri nerambursabile pentru dezvoltare comunitara si imbunatatirea serviciilor sociale si de educatie in Romania avand atributii in: – Conceperea strategiei de formare a asociatiei si a institutiilor partenere; – Atragerea resurselor financiare necesare strategiei; – Coordonarea programului Traning for Transformation; – Coordonarea echipelor de traineri si consultanti; – Evaluarea proiectelor inaintate spre finantare de organizatii neguvernamentale; In 2007 am fost ales Secretar General al Forumului Regional pentru Drepturile Omului in Romania si mandatul pe care l-am asumat are ca prioritate implementarea sporita a articolelor 22 si 26 din Carta Universala a Drepturilor Omului.

One Reply to “Taxa pe Valoarea Adaugata – vectorul moral si vectorul economic”

  1. Andy spune:

    Foarte corecte aceste remarci, as mai veni si eu cu o precizare: TVA este in mod impropriu numita „taxa”.
    O taxa ar presupune o contraprestaţie directă şi imediată din partea statului/comunitatii locale.
    Ori statul nu presteaza si nu face nici un serviciu pentru „taxa” aceasta, doar ia…cu ambele maini. Este o perpetuare a mai vechiului i.c.m.
    In fapt, avem de-a face cu o gaselnita ingenioasa prin care consumatorului i se mai iau niste bani, ca impozit pentru consum.
    Trebuie sa recunoastem ca guvernantii se afla intr-o situatie delicata. In conditiile unei poveri sociale imense, TVA este un impozit pe care ei pot sa conteze pentru colectarea unor venituri la bugetul statului. Asadar propunerea de a urma exemplul SUA, cu TVA zero este deocamdata utopica, din pacate.
    De altfel, gurile rele zic ca pana si americanii pun in discutie introducerea TVA ca sa mai reduca deficitul bugetar.
    S-or fi inspirat de la genialele politici fiscale ale romanilor 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top