Auditul public extern – abateri şi sancţiuni

Un act normativ relativ recent – Legea nr. 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii de Conturi (CC) – stipulează că instituţia în cauză “exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public”. Funcţia de control se realizează prin proceduri de audit public extern, iar controlorii financiari dobîndesc calitatea de auditor public extern. Obiect al controlului/ auditului poate fi doar entitatea de genul: o autoritate publică, companie/ societate naţională, regie autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social.

Lectura actului normativ sus-invocat permite clarificarea unor importanţi termeni în materie. Astfel nu mai permit niciun fel de nuanţe ori dubii expresii precum control (activitatea prin care se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice) sau audit public extern (activitatea CC care cuprinde, în principal, auditul financiar şi auditul performanţei).

Dacă auditul financiar este activitatea prin care se urmăreşte dacă situaţiile financiare sînt complete, reale şi conforme cu reglementarile în vigoare, furnizîndu-se în acest sens o opinie, auditul performanţei înseamnă evaluarea independentă a modului în care o entitate, un program, o activitate sau o operaţiune functionează din punctele de vedere ale eficienţei, economicităţii şi eficacităţii.

Prin lege, CC are acces neîngrădit la acte, documente, informaţii necesare exercitării atribuţiilor sale, iar entităţile auditate sînt obligate să i le transmită la termenele solicitate şi să îi asigure accesul în sediile acestora. La solicitarea auditorilor publici, persoanele fizice sau juridice deţinătoare de acte sau documente sînt obligate să le pună la dispoziţia acestora, iar autorităţile publice cu atribuţii de control financiar, control fiscal, precum şi de control sau de supraveghere prudenţială în alte domenii au obligaţia să efectueze cu prioritate verificări specifice, la solicitarea CC.

In situaţia în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate şi se comunică entităţii auditate (echivalentul “descărcării de gestiune”), iar dacă se constată existenta unor abateri de la regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt.

Privitor la abateri şi sancţiuni relevăm că reprezintă abateri şi se sancţionează fapte precum:

a) nerespectarea obligaţiei de a prezenta CC, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi verificate – cu amenda civilă egala cu salariul pe 1-3 luni al persoanei din vina căreia s-a produs întîrzierea;

b) neîndeplinirea măsurilor dispuse de CC, cu amendă civilă egală cu salariul de la 2 pînă la 5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost duse la îndeplinire măsurile stabilite.

Încălcarea obligaţiilor de către entităţile auditate de a transmite actele, documentele, informaţiile solicitate, la termenele şi în structura stabilite de CC, şi să îi asigure accesul în sediile acestora, se penalizează cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întîrziere.

Abaterile se constată de auditorii publici externi, iar amenda se stabileşte potrivit regulamentului propriu, sumele reprezentînd amenzi civile facîndu-se venit la bugetul de stat.

Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de CC, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.

Sesizarea Parchetulu intervine atunci cînd în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvîrşite cu încălcarea legii penale.

În baza constatărilor sale, CC poate întreprinde măsuri de genul:

a) suspendarea aplicării demersurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;

b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci cînd se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora;

c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată.

De asemenea, poate cere celor în drept suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvîrşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor/ auditurilor efectuate, pînă la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sînt implicate.