Recent am citit un raport PHARE care se referea la dezvoltarea rurala si regionala a Romaniei. Acest raport prezenta carentele intalnite in regiunile de dezvoltare, in mediile urban si rural, precum si pe diferite categorii socio – economice si ramuri ale economiei nationale. Dat fiind ca am decis ca acest blog sa se refere la dezvoltarea rurala, va voi prezenta, in continuare, cateva dintre acele carente identificate printr-o munca asidua in raportul PHARE, carente pe care, totusi le-ar fi putut identifica oricare dintre noi daca ar fi dat 1-2 lei pe un bilet de autobuz catre orice sat din Romania.
· Numarul persoanelor / un medic în zonele rurale este de mai bine de cinci ori mai mare decât în zonele urbane (1689 persoane fata de 306 în 1999) si situatia continua sa se înrautateasca. Mortalitatea infantila este considerabil mai mare (21,5 ‰ în comparatie cu 15,2 ‰ în 1999).
· Starea drumurilor locale este foarte proasta, cu putine modernizari (sub 10%), iar unele drumuri sunt impracticabile în anumite perioade ale anului.
· Confortul locuintelor este mult mai redus în zonele rurale – numai 45,5% dintre locuinte (în comparatie cu 91% în zonele urbane) sunt construite din caramida sau beton, restul fiind facute din chirpici. Locuintele rurale nu au în general apa curenta (87% în comparatie 13% în zonele urbane) si nu au grup sanitar la interior (93% în comparatie cu 19%).
· Gospodariile rurale sunt mult mai sarac înzestrate cu bunuri de folosinta îndelungata. În 1997, numai 25% dintre gospodariile din mediul rural aveau o masina de spalat, numai 52% aveau frigider, numai 77% aveau televizor si aproximativ 11,3% detineau un automobil, în comparatie cu 60%, 89%, 101% si respectiv 26%, în gospodariile urbane.
