Auditul financiar din Romania este, potrivit ultimului Raportul de tara intocmit de Comisia Europeana, pe un drum bun. De la infiintarea sa, dupa aparitia cadrului legal in 1999, Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR) a ajuns sa numere aproximativ 1.600 de membri persoane fizice si peste 500 membri persoane juridice. In judetul Cluj sunt acreditati 68 de auditori financiari, dintre care aproximativ 50 sunt activi. Auditul financiar reprezinta o activitate a profesionistilor contabili abilitati in acest sens, atat prin lege, cat si prin forma de organizare, respectiv CAFR.
Responsabilitatea auditorilor este extrem de mare, avand in vedere ca acestia raspund de concluziile rapoartelor pe care le intocmesc, inclusiv de erorile care pot aparea in acestea. De aceea, potrivit lui Emil Culda, vicepresedinte al Camerei Auditorilor Financiari din Romania, auditorul trebuie sa fie o persoana credibila, care sa isi desfasoare activitatea cu profesionalism.
Rolul auditorului financiar este de a exprima o opinie si de a emite un raport prin care se confera credibilitate informatiilor financiar-contabile ale unei entitati. Altfel spus, rapoartele auditorului arata in ce masura informatiile din situatiile financiare – bilantul, contul de profit si pierderi, fluxul de numerar, evolutia capitalurilor etc. – sunt corecte si in conformitate cu regulamentele contabile aplicabile.
Rapoartele de audit sunt elaborate conform standardelor de audit elaborate de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC) si adoptate de Camera. Standardele respective obliga auditorul la o munca foarte laborioasa in documentarea rapoartelor. Acestea pot avea un grad de asigurare foarte inalt, daca datele auditate exprima corect (fidel) sub toate aspectele semnificative operatiunile si tranzactiile dintr-un exercitiu financiar, mergand pana la scazut.
Cauzele unui raport avand un grad de asigurare scazut pot fi, pe de-o parte, tipul de raport efectuat de auditor, in cazul in care acesta nu a facut toate operatiile de audit si in consecinta nu poate da nici un fel de asigurare sau in cazul in care au fost descoperite erori semnificative in contabilitatea entitatii auditate.
Desi Culda admite ca majoritatea covarsitoare a auditorilor din Romania sunt si experti contabili, el afirma ca intre auditor si expertul contabil este o mare diferenta. In vreme ce expertii intocmesc situatii financiar-contabile, auditorii verifica corectitudinea acestora. Acest fapt impiedica practic o persoana sa fie in ambele ipostaze, atat de expert contabil, cat si de auditor, desi in ambele cazuri este vorba de practicarea unei meserii contabile.
In Romania exista doua tipuri de clienti care apeleaza la serviciile auditorilor externi. Prima categorie este data de societatile obligate de lege, cea de-a doua categorie fiind data de companiile care apeleaza benevol la auditul extern. In prima categorie se inscriu societatile care la sfarsitul a doi ani financiari consecutivi indeplinesc cel putin doua din urmatoarele criterii: au o cifra de afaceri de peste 5 milioane de euro, totalul activelor depaseste 2,5 milioane euro sau au un numar mediu de salariati mai mare de 50.
Pe langa aceste societati, aceeasi obligatie le revine si entitatilor financiar-bancare sau celor tranzactionate pe piata de capital si, in general, tuturor entitatilor de interes public. Lor li se adauga societatile care solicita benevol audit financiar, aici intrand companiile transnationale cu filiale in Romania. Acestea au nevoie de un audit independent pentru fiecare filiala, realizat dupa aceleasi standarde, astfel incat la final sa poata fi obtinuta o imagine de ansamblu asupra situatiei companiei.
De asemenea, au nevoie de serviciile auditorilor si societatile interesate de preluari ale altor societati, fuziuni sau diviziuni, pentru a verifica conformitatea datelor financiar-contabile, si nu in ultimul rand cei care doresc sa aiba o garantie ca situatiile financiare ale entitatilor pe care le conduc sunt corecte.
Contabilitatea a autohtona a evoluat constant, primul pas reprezentandu-l anul 1991, cand a aparut Legea contabilitatii. Sistemul a cunoscut unele modificari in anul 1993, dupa introducerea taxei pe valoarea adaugata, urmand ca in 2001 acesta sa se apropie de sistemul anglo-saxon, prin adoptarea IAS (Standardelor Internationale de Contabilitate).
In 2005 s-a revenit, instituindu-se o reglementare conforma cu Directivele Comisiei Europene. Aceasta revenire este considerata a fi un regres, deoarece standardele internationale de contabilitate sunt trecute in plan secund. Insa aceasta masura a fost luata pentru a face posibila alinierea Romaniei la aquis-ul comunitar.
Tarifele practicate de auditori au o plaja foarte larga, in functie de marimea societatii care apeleaza la acest serviciu.
Daca in cazul societatilor mici, care indeplinesc doua dintre cele trei criterii prevazute de lege, pretul de pornire este de aproximativ 5-6.000 de euro, pentru societatile mijlocii, unde se incadreaza cea mai mare parte a entitatilor auditate, suma ajunge in jurul valorii de 10.000 de euro.
In cazul societatilor nationale, costurile necesare efectuarii unui audit se ridica la zeci sau chiar sute de mii de euro, avand in vedere volumul mare de munca necesar in aceste cazuri. Desi la prima vedere sumele sunt mari, ele sunt mult sub cele practicate in Europa. Volumul de munca si responsabilitatile asumate de persoana care redacteaza raportul de audit sunt foarte mari.