Implicarea PRMIA în promovarea celor mai bune practici în managementul riscului este simţită la nivel global. La începutul anului 2008 asociaţia a derulat un studiu la nivel internaţional acumulând răspunsuri de la peste 1500 de participanţi. Subiectul studiului a fost identificarea nivelului de dezvoltare a celor mai bune practici în managementul riscului la nivel de întreprindere (Enterprise Risk Management – ERM) .
Astfel, la întrebarea privind gradul de dezvoltare a programului ERM, 41,15% dintre repondenţi au afirmat că îşi desfăşoară activitatea într-o organizaţie care are implementat un astfel de program, 26,54% au programul în curs de dezvoltare, 9,23% se află în stadiul de planificare a implementării, 12,88% se află în proces de dezbatere a importanţei unui astfel de plan iar 10,19% nu au în plan implementarea unui program ERM.
Pentru a identifica care metodologie este cea mai bine privită, repondenţii au fost puşi să numească ce metodologie au implementat sau ar fi dispuşi să implementeze în viitor. Astfel, 60,22% au afirmat că ar prefera o metodologie dezvoltată intern, 27,05% ar alege COSO (Committee of Sponsoring Organizations), 5,76% ar viza alte standarde (precum Basel II sau Australian/New Zealand RM Standard 4360) iar restul de până la 100% au ales metodologiile The Australian Prudential Regulatory Authority (APRA) şi The Canadian ERM Standard (CAN-CSA-Q850-97).
Un alt aspect important scos în evidenţă de studiul realizat de PRMIA se referă la factorii de succes în proiectele ERM. 27,23% din repondenţi au considerat că trainingul şi conştientizarea sunt cei mai importanţi factori, 20,57% au numit entuziasmul de la nivelul de conducere transmis către nivelurile inferioare, iar 14,92% au ales uşurinţa în folosirea instrumentelor. Până la 100% au mai fost alese familiaritatea cu instrumentele, compensaţiile, impunerea, cultura despre risc, strategia de comunicare bine definită, resursele adecvate etc.
Studiul amintit surprinde şi alte aspecte, precum identificarea instrumentelor folosite în managementul riscului la nivel de întreprindere sau a resurselor folosite în crearea unui climat de înţelegere a celor mai bune practici în ERM (ex.studiile de actuariat, certificările în managementul riscului, participarea la conferinţe, forumuri şi seminarii etc.), stabilirea relaţiilor de raportare în practica ERM şi a scopurilor ERM.
