Antidotul institutional ca arma contra entropiei dambovitene

Antidotul institutional ca arma contra entropiei dambovitene
~ sau cata sansa, atata drama ~

Dintre formele de presiune sau chiar agresiune – cel putin psihica – la adresa cetatenilor contribuabili de la noi pare sa fie din ce in ce mai mult proliferarea haosului, a incertitudinii si confuziei complementare care o insotesc inerent drept consecinte rostogolite din mers, aproape de la sine. Nu sunt deloc putini asa numitii formatori de opinie care patetic se revolta contra pasivitatii sau a fatalismului mioritic predominant din nou, din ce in ce mai mult, dar neinsotit de minime recomandari punctuale concrete despre posibilitatea de a reduce din presiunea acelui haos care ne invadeaza aparent nestingherit din toate directiile.

De aceea, poate ca trebuie din rasputeri subliniat ca sursa profunda a actualei ofensive a haosului asupra starii de lucruri, a mersului economiei sau societatii etc. nu consta doar intr-o istorica proasta organizare a lucrurilor, insinuata pe fundalul proverbialei „mandrii de a fi romani”, fara fundamente cat de cat solide. Intr-adevar, se observa din ce in ce mai clar ca ne plasam in continuare, ca natiune, intr-o mentalitate de neamuri sau clanuri, conjugare hibrida a jumatate reziduuri ale lumii rurale de odinioara, iar cealalta jumatate victima a unei frenezii goale de sens a consumului ca scop in sine, finalitate alienanta a tuturor pasilor, demersurilor, intamplarilor vietii. Saracia in care continua sa se zbata o mare parte a mediilor sociale, in curs de agravare galopanta acum, nu face decat sa potenteze avansul populismului, festivismului de mucava si al mahalagismului grotesc, manipulate concertat de gandirea-tabloid, prin tabloidizarea intregii prese.

Candva, “bulina rosie”, care a incurajat fantastic aceasta refugiere a publicurilor in consolarea portionata pe baza de tragi-comic tabloidizat, a devenit acum un simptom/sindrom de masa, care nu mai pare a putea fi cumva stavilit. Din acest motiv, niciun intelectual sau comentator mai rational nu poate da crezare in mod serios promisiunilor de modernizare cu buldozerul, pe care le flutura actuala guvernare. Multi romani si-au agatat speranta de acest gen de „legaminte mobilizatoare” doar fiindca nu credeau in gogosile electorale ale baronilor rosii, proveniti din fostul PCR si fosta Securitate. Aceasta nu inseamna deloc, din pacate, ca modernizarea Statului pe care o fagaduieste acum noua/vechea echipa de la carma tarii va fi neaparat mai temeinica, mai generatoare de optimism constructiv decat ceea ce am fi putut avea daca „matusa Tamara” se reincarca, reincarna si updata prin subterfugiul botezat ad-hoc “solutia Johannis”.

Totusi, oricat de profesionisti ai sado-masochismului intelectual ne-am considera, este greu de admis ca simpla strigare a indignarii sau a nefericirii de a ne fi nascut „intr-o asemenea tara”, ingrata, desigur, va face sa rezolve in vreun fel relevant sau macar suportabil lucrurile. Vrem-nu vrem, reabilitarea increderii in institutiile pe care ni le creem noi insine ramane in continuare singura cale credibila de urmat, macar pentru a putea mentine o comunicare minimala cu alti europeni care nu impartasesc acelasi pesimism sau aceeasi febra auto-distructiva precum romanii. Ne situam cumva tot in labirintul maiorescian al formelor fara fond, desigur, insa contracararea starii de haos actuale nu va putea veni de la sine, fara principii, strategii si instrumente cat de cat testate si altundeva in Europa. Daca vom continua sa persistam in bascalia, zeflemeaua si resentimentele rebele cu care ne-am obisnuit sa ne confortam sau consolam de multa vreme, nu va exista, evident, cale de iesire din labirintul de care vorbeam mai inainte.

Tocmai de aceea, fara a ne fi neaparat simpatice, demersurile unora dintre intelectualii care s-au urcat mai recente pe meterezele actualei Puteri sau au fost catapultati la Parlamentul European, de pilda, reprezinta un ghiocel destul de firav, dar de luat in seama in lupta cu entropia cu care ne zbatem zi de zi. Altfel, peisajul Bucurestiului politic sau monden de azi seamana izbitor de mult cu acela din „Principele” recreeat de Eugen Barbu (sau/si de metecii lui, nu conteaza!). Aderarea la UE n-a adus deocamdata celor mai multi decat mai mult praf pe toba si ditirambi de ocazie la agapele de partid. Totusi, in masura in care Bruxelles-ul nu ne va abandona complet in bratele baronilor autohtoni si al hipermaketurilor omnipotente, candva, va mai exista o sansa de normalizare si de europenizare, daca aceasta va reusi, totusi, sa implice un interes din partea macar a unui procent infim din noii lideri mai tineri, prefigurati la orizont, indiferent din ce domenii ar rasari acestia. Altfel spus, inca mai exista o sansa cat de mica pentru ceea ce continuam sa numim consensual Romania. In rest, tot atatea disperate solutii individuale de supravietuire, de lupta sau de salvare morala din miezul ademenitor al marasmului moral cu care, suspect de mult, ne-am obisnuit de pe la Caragiale incoace.

About Sever Avram

Sever AVRAM - coordonator general - Platforma de Actiune si Interventie Rapida a Societatii Civile in favoarea stimularii absorbtiei Fondurilor Europene "EU-RO Clearing Funds". A lucrat ca si consilier de afaceri publice pentru Comisia Europeana in Romania si a contribuit la elaborarea capitolului de politici sociale si dezvoltarea resurselor umane din cadrul Planului national de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Incepand cu anul 1996,  a activat ca si consultant si/sau trainer in domeniul institutiilor si fondurilor UE, al comunicarii, relatiilor publice si lobby-ului in cadrul a numeroase proiecte europene finantate direct de Comisia Europeana de la Bruxelles,  Departamentul de Stat al SUA, Open Society Institute, precum si de mari finantatori privati internationali sau autohtoni. In urma unui proiect PHARE pe care l-a coordonat, incepand cu anul 2004, se ocupa de organizarea sub egida Platformei CEFTAC (www.ceftac.ro) a “Zilei Europene a Concurentei si Competitivitatii in Romania” si a altor evenimente pentru mediul de afaceri. Din anul 2006, a avut initiative speciale legate de absorbtia fondurilor UE, incepand cu saloanele regionale si scolile de vara de la Constantza si Baile Sovata pana la cele doua editii deja desfasurate  ale Forumului Civic si de Afaceri pentru stimularea absorbtiei fondurilor UE (Bucuresti, in 2007 si 2008). Coordoneaza activitatea de consultanta pe proiecte a CPS (Consortiul Parteneritului Strategic) si a Atelierului Interactiv de Idei, Proiecte si Investitii Inovative (www.StructuralFunds.ro).  

0 thoughts on “Antidotul institutional ca arma contra entropiei dambovitene”

  1. Sever AVRAM spune:

    Va multumim pentru replica Dvs atat de inspirata si elocventa. Dupa cum credem ca ati observat, dojana de care vorbiti este auto- asumata. Indemnul, cat este, se refera la cei care se afla in pozitii decizionale, chiar secundare,de a avea mai multa indrazneala si perseverantza, nu doar cand se refera la revendicarea unor drepturi banesti, ci si cand implica modificarea institutionala din launtru a starii de fapt.Nimeni nu mai poate reinventa roata intr-o lume globalizata ca aceea de azi, ci doar poate “retarda’ artificial ritmurile pentru o vreme. Altfel spus, lupta cu absurdul si sfidarea de care ne lovim fac parte din meseria inerenta de roman.

  2. Paun Cristian spune:

    Exista in momentul de fata doua Romanii:
    1. o Romanie fericita si neafectata de criza care mimeaza ca se gandeste la binele national strunind fraiele puterii exclusiv in interesul propriu.
    2. o Romanie care este tot mai exclusa din orice sistem decizional sau de control si care saraceste pe zi ce trece. Cei din prima Romanie simuleaza ca vor sa dialogheze social cu cei multi, ca sunt interesati de parerea lor si ca le doresc din tot sufletul numai bine. In realitate nu dau doi bani pe cei de la subsol.

    Cei din prima Romanie au creat impresia falsa in cea de a doua Romanie ca pot face si pot drege insa, in realitate, succesul “politicilor” publice pentru care ei iau nejustificat de multi bani se lasa demult asteptat.

    De ce a doua Romanie (cei multi) nu se ridica sa lupte pentru a modifica sau reforma prima Romanie. Pentru ca exista o lehamite si o dezamagire acumulata in timp, pentru ca de atatea ori celor care au o opinie diferita li s-a dat peste nas, pentru ca indiferent cu cine votam iese cine trebuie, pentru ca… pentru ca…

    Chiar daca ne acuzati ca suntem lipsiti de reactie si adoptam fatalitatea mioritica, din pacate libera exprimare a ideilor este singura forma de te mai lupta impotriva sistemului. Sistemul din afara lui se poate reforma foarte greu fara vointa politica. Eu si multi altii ca mine probabil ca avem in minte niscaiva solutii dar oricum cei care ar vrea sa le asculte nu dau doi bani pe ele.

    Practic dumneavoastra ne certati ca nu incepem sa sarim pe la geamul Guvernului cu solutiile vanturate in mana rugandu-l sa ne asculte. Nu vom face acest lucru. Vom continua insa sa ne plangem sau sa criticam masurile proaste cu care ei nu ne menajeaza deloc in ultima perioada.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.