Cristian Paun scrie, pe blogul sau, despre darea in plata.
„Ultimele luni au avut drept cap de afis in dezbaterile publice o problema spinoasa legata de un anumit tip de finantare pentru persoanele fizice – creditul ipotecar, anume introducerea unei facilitati pentru debitorul cu probleme sub forma dreptului de a ceda imobilul ipotecat creditorului fara ca acesta sa mai poata urmari debitorul pentru diferenta de suma care ar rezulta din valorificarea ipotecii pe piata (facilitate denumita generic „dare in plata”). Din pacate, ca multe alte aberatii deja criticate de mine (inchiderea supermarketurilor in weekend, procent fixat de produse romanesti in supermarketuri etc.), si aceasta initiativa are ca port-drapel pe reprezentantii liberalismului romanesc. Politicienii din Romania inca mai au de invatat enorm cu privire la cum functioneaza pietele, care este rolul social al acestora, de ce si cand este nociv interventionismul statului in mecanismele pietei, cum se regleaza automat pietele sau despre problemele specifice pietelor monetare si de capital.
De unde a aparut problema si necesitatea revizuirii practicii si legislatiei in domeniul creditelor ipotecare? De la o problema specifica perioadei de recesiune: pretul activelor prabusindu-se temporar punea serioase probleme celor care nu mai puteau sa isi achite ratele la creditele ipotecare in situatia in care ei doreau sa paraseasca intelegerea cu banca. Banca ii mentinea la plata pentru diferenta, diferenta dificil de sustinut de un debitor cel mai probabil aflat in somaj, fara perspectiva unui venit cert sau cu un venit dramuit drastic de necesitatea reducerii costurilor impusa de scaderea vanzarilor. Aceasta problema dispare cand economia este pe crestere (ceea ce deja observam ca se intampla usor, usor in utimii 2 ani).”
Citeste continuarea articolului pe blog