Cum intram in 2009!

     Masmedia – aproape pe toate canalele se vorbeste de criza. Pina si astrologii, cu previziunile lor,  descriu o imagina sumbra, care imi lasa un gust amar si ceata!

     O fi asa ? Ce ne facem?

     Cei care au facut un plan, care au o strategie de dezvoltare, cauta informatii care nu exista deocamdata. Cu ce viteza se va propaga aceasta criza? Pina la ce nivel vom simti efectele ei? Cum ne va afecta afacerea ? In ce directie sa ne reorientam, ca sa depasim momentul ? In sfarsit, ce este de facut?

    Sunt citeva intrebari firesti care se nasc de la sine, in cazul fiecarui intreprinzator privat, care nu are prea multe rezerve si se tine cu dintii de afacerea personala, pe care a puso cu mari eforturi pe piciore . Momente greu de depasit. Dezorientare, ceata, incertitudina viitorului, frica, si toate consecintele care deriva si sunt induse in comportamentul uman, intr-o societate noua de consum, cum este cazul nostru, absolut nepregatita pentru criza.

   Cad si cei mari , uneori – chiar cei din categoria gigantilor multinationali isi restrang activitatile, ce sa mai spunem despre soarta celor mici sau micro. Dar, sa nu uitam un lucru foarte important in asemena momente – flexibilitatea celor mici, capacitatea lor de reorientare, adaptabilitatea la context etc.

Ma opresc aici cu acest subiect,  despre care s-ar putea  scrie un roman intreg. Nu asta este intentia mea. Analisti cu “experienta” fac previziuni si dau sfaturi utile la TV, eu ma-s gindi la altceva in acest moment.

     Daca asa stau lucrurile, si nu putem sa schimbam nimic, daca forta mojora ne-a taiat calea aleasa inainte de criza, ce spune Managemenutul Riscurilor ? Reducerea probabilitatii, impactului sau planuri alternative – asa-zisul “planul B”. Merita sa incercam toate metodele, dar eu prefer proiecte post-crize. Planuri virtuale, afaceri noi adaptate la noi cerinte si la noi conditii. Este posibil ? Cred ca da, analiza SWOT bine facuta, va va ajuta mult. Trebuie mult realism, punctul de plecare este ceea ce nu se schimba, capitalul uman, experienta,  capacitatea de reproiecta si cunoasterea.

      In 2007 – 2008 s-au depus multe cereri de finantare la POS, si toate au cite un plan de afacere si un studiu de fezabilitate, bazate pe niste date care poate nu mai sunt de actualitate. Unele asteapta sa fie evaluate, dar necesita modificari, in cel mai bun caz. Altele au pierdut subiectul sau domeniul si nu mai sunt finantabile. Cei mai afectati-  cred eu  – sunt proiectele  contractate deja, care au niste indicatori de indeplinit , altfel risca sa fie obligati sa returneze fondurile nerambusabile platite.

     Celalta parte a problemei este, curajul de care au nevoie solicitantii noi. Sa proiectezi o afacere pe bani proprii in momente de criza este foarte riscant, dar s-o faci pe bani publici sau comunitari presupune si mai mult curaj. Aici nu este vorba de proiecte de infrastructura sau autostrazi, unde solicitanti eligibili sunt numai autoritati publice, discutam despre IMM-uri, despre granturi mici sau medii, unde evaluarea si controlul la implementare este mult mai sever, si bancile se lasa mai greu implicate pentru creditari.

    O idee, un sfat in acest moment este de nepretuit.

    Ce ne facem ? Cum intram in 2009 ?

Demi Perparim, Ianuarie 2009

About Perparim Demi

Am absolvit ingineria in metalurgie din 1974, specializat (1975-1976, China) ca tehnolog de aglomerare – furnale. In perioada 1976 – 1981 am participat in punerea in functiune mai multor sectii din sectorul primar al siderurgiei, ca fabrica de aglomerare, furnal, otelarie LD, ferro-crom etc. Am 16 ani experienta in productie si 17 ani in cercetare. In perioada 2006-08, am facut doua specializari in Project Management, PM si PMP. Activitatea si experienta mea profesionala se regasesc in mai multe lucrari de cercetare, proiecte, publicatii in domeniile tehnologiei minerare, mineralogie sintetica, modelarea si optimizarea proceselor, soft tehnologic, simulare pilot a proceselor etc. Conduc ca manager firma MIGRAL, o microintreprindere cu activitate principala CD, din Bucuresti. Obiectivul meu principal este sa infiintez un centru experimental, si sa il transform intr-un incubator de tineri cercetatori, specializati in domeniul tehnologiilor siderurgice, care sa devin capabil sa puna in aplicare idei novatoare in domeniile mediului, eficientizarii si calitatii, si sa ofera otelariilor din Romania aplicatii si idei competitive pentru depasirea decalajului creat fata de industria moderna din tarile dezvoltate. Consider importanta si necesara comunicarea dintre specialisti, informarea si formarea de opinii in domeniul cercetarii, schimbul de experienta si colaborare, nu numai cu cei activi care au deschis deja drumul, dar mai ales cu cei care au intarziat sau tinerii absolventi cu potential inca nepus la evidenta. Vreu sa cred ca, cu experienta lunga pe care o am in domeniu, pot sa-i indrum, sa-i ajut, sa-i cooptez in proiectele mele de viitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.