Sesizarea unor eventuale nereguli în utilizarea fondurilor europene de către oricine din rândul publicului este o parte esențială a procesului de control al corectitudinii cu care se cheltuie banii publici ai UE, implicit și ai României.
În contextul dezbaterilor privind Legea avertizorilor de integritate, sesizările transmise în domeniul fondurilor europene urmăresc un principiu similar, și anume ca informații valoroase să poată fi analizate fără ca sursa acestora să fie pusă în pericol.
Oficiul European de Luptă Antifraudă precizează pe website, chiar în pagina de start a formularului de sesizări:
„Cum puteți semnala un caz către OLAF / Ne puteți contacta anonim, fără alte formalități. Nu trebuie decât să ne furnizați informații cât mai exacte și mai detaliate. Puteți să vă adresați OLAF în oricare din cele 24 de limbi oficiale ale UE. ”
Cum justifică DLAF obligativitatea furnizării datelor de identificare? În răspunsul la solicitarea G4Media, DLAF spune că se aliniază legislației naționale privind petițiile; care impune transmiterea datelor de identificare ale petentului.
„Ordonanța Guvernului României nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor reprezintă cadrul legal comun în materia petițiilor și se aplică și în cazul sesizărilor primite de DLAF în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 61/2011 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru lupta antifraudă – DLAF, cadrul juridic de organizare și funcționare a Departamentului nereglementând derogatoriu. ” (*răspunsul integral al DLAF pentru G4Media, la finalul articolului*).
Pe când DLAF invocă Legea privind petițiile (din 2002); legislația specifică fondurilor europene (OUG 66/2011) spune (art.18) că autoritățile au obligația de a analiza toate sesizările primite, fără a obliga ca solicitările să fie semnate. Singura condiție este ca programul/proiectul să poată fi identificate.
Mai multe detalii aici
