Zăpăceala terminologică, multiplele inconsecvenţe în ceea ce priveşte aplicarea dobînzilor, bîlbele și neglijența în executarea silită a creanțelor au generat în ultimii ani pierderi financiare de zeci de milioane de euro în dauna fondurilor UE. Acest lucru este minuțios demonstrat de un audit recent al Curții Europene de Conturi (ECA), care a vizat ajutoarele achitate fermierilor din Statele Membre de către agenţiile de plăţi (AP), în ultimii cinci ani. Oprindu-se prioritar asupra situațiilor de recuperare a unor sume care au fost acordate fără respectarea reglementărilor sau care au fost afectate de erori, situație ce presupune corecții și recuperări, ECA ne pune în față acum un tablou complet al carențelor sesizate. Documentul de audit la care facem referire (Raport special nr. 8/2011 privind recuperarea plăţilor efectuate în mod necuvenit în cadrul PAC) insistă mai ales asupra modului de aplicare a procedurilor. Menționăm că respectivele proceduri intră sub incidența exclusivă a dreptului intern, însă o excepţie de la acest principiu general a intrat în vigoare începînd cu exerciţiul financiar 2008. Această excepţie autorizează statele membre, fără a aduce atingere niciunei măsuri executorii prevăzute de legislația națională, „să rețină orice sumă încă datorată de către un beneficiar, care a fost stabilită în conformitate cu legislația națională, din orice plată viitoare care urmează să fie efectuată de către AP responsabilă cu recuperarea creanței de la respectivul beneficiar.” Revenind la conținutul raportului amintit, observăm că acesta conține o serie întreagă de constatări care scot în relief mai multe laturi neperformante și, mai ales, pierderi financiare pe această zonă. ECA a prezentat totodată și suita motivelor generatoare. De exemplu, reține că există inconsecvenţe în ceea ce priveşte interpretarea de către AP a conceptelor de „neregularitate”, de „eroare apărută în cadrul procedurilor administrative” sau de „alt tip de recuperare”. Diferenţele de interpretare de la nivelul AP asupra a ceea ce constituie o neregularitate fac ca sumele să nu fie înregistrate, raportate și urmărite în mod adecvat în vederea recuperării. Aceasta în pofida faptului că există o definiţie juridică clară a acestui concept, dată de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare comunitare. Și anume, ”constituie neregularitate orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau a unei omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”. Inconsecvenţele în ceea ce priveşte aplicarea dobînzilor sînt și acestea de natură să genereze pierderi financiare. Pentru perioadele de timp scurse între efectuarea unei plăţi necuvenite şi eventuala detectare a acesteia şi recuperarea ulterioară, se impune perceperea unei dobînzi aferente creanţelor neplătite. ECA a constatat că în această privință situația nu este pe deplin armonizată. Pentru cea mai mare parte a măsurilor, rata dobînzii trebuie să se calculeze aşa cum prevede legislaţia naţională, însă nu s-a stabilit o rată anume, deşi aceasta nu poate fi mai mică decît rata dobînzii care se aplică pentru recuperarea sumelor în conformitate cu prevederile naţionale. Pe de altă parte, dobînda datorată nu este întotdeauna comunicată debitorului prin transmiterea unei somaţii de recuperare actualizate la data de 15 octombrie a fiecărui an, dată care reprezintă sfîrşitul exerciţiului pentru plăţile agricole efectuate de UE. Referindu-se la eficacitatea procedurii de recuperare, concluzia a fost că aceasta depinde în proporție ridicată de rapiditatea măsurilor adoptate în fazele de început. Evident, proporţia cea mai mare din recuperare se obţine în cursul anului în care este constatată creanţa, în cursul anilor ulteriori, rata de recuperare scăzînd semnificativ. Apoi, aceeași rată pentru cazurile administrative este mai ridicată decît pentru cazurile care fac obiectul unor proceduri judiciare. ECA a identificat un număr însemnat de AP care au înregistrat creanţele cu o întîrziere nejustificat de mare faţă de momentul în care a fost detectată neregularitatea. Cînd se constată că autorităţile au dat dovadă de neglijenţă în această privinţă, statul membru în cauză trebuie să restituie bugetului UE suma aferentă creanţei neglijate. Curtea a identificat mai multe astfel de cazuri în care Comisia ar trebui să stabilească dacă a fost sau nu vorba de neglijenţă. Cazuistica analizată include situații în care autorităţile judiciare au anulat procedura de recuperare deoarece autorităţile administrative nu au respectat procedurile obligatorii ori a intervenit prescripția. Tot aici se adaugă și cazurile în care autorităţile administrative nu au înregistrat în timp util datoria beneficiarului faţă de acestea în cadrul procedurilor colective privind declararea stării de insolvabilitate.
