Filozofia pe care ne-o propune PNL, încă lider al arcului guvernamental, pentru dezvoltarea țării și înlăturarea dezechilibrelor din economie este declarativ următoarea: investiții, investiții și iarăși investiții.
Pur teoretic, țara are nevoie de investiții, acest lucru este cert. Restanțele la investițiile în infrastructura de comunicații (șosele, căi ferate, porturi, aeroporturi, puncte de frontieră), producția și infrastructura de transport și distribuție a energiei, construcția de școli și spitale, infrastructura digitală și așa mai departe sunt majore și afectează potențialul nostru de a recupera diferențele de dezvoltare față de vestul și nordul continentului.
A fost mai întâi programul de relansare economică post-pandemică, de 100 de miliarde de euro (Planul Național de Investiții și Relansare Economică – PNIRE), anunțat în iulie 2020 de președintele Iohannis și, pe atunci, premierul Orban, la Clubul Diplomaților[3].
Pentru cine nu-și mai aduce aminte de respectivul program, reamintesc că obiectivul său era: „…realizarea convergenței cu economiile europene, astfel încât Produsul Intern Brut pe cap de locuitor la paritatea de cumpărare standard să ajungă la 87% (69% în 2019 – n.red.) din media UE-27, la orizontul anului 2025”[4] și își propunerea un „nou model de creștere economică”, bazat pe:
(i) stimularea și dezvoltarea capitalului autohton și a competitivității companiilor românești;
(ii) investiții în domenii strategice ale infrastructurii publice;
(iii) transformarea digitală a economiei și a administrației publice;
(iv) pregătirea economiei pentru noua revoluție tehnologică;
(v) tranziția către o economie durabilă.
În mare parte colecția de bune intenții consemnată în cele 160 de pagini ale documentului[5] a avut mai degrabă un rol electoral, pentru ca apoi să încurce ministerele când a venit vorba de construit Planul Național de Redresare și Reziliență – PNRR, pentru că funcționarii au încercat să pășească pe căile bătătorite ale PNIRE atunci când li s-a cerut să pună umărul la noul program.
Putem presupune că PNIRE, cu ale sale repere din capitolul „Planul Național de Investiții”, a rămas reperul politicilor de investiții promovate de PNL, motiv pentru care ce nu s-a putut negocia cu Comisia Europeană pentru a fi finanțat prin PNRR să fie finanțat prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, mai bine cunoscut public ca „PNDL 3”.
Despre PNRR-ul României s-a discutat destul de mult și de intens în ultimele luni; în general mass media a punctat bâlbele guvernamentale în dialogul cu Bruxellesul, remarcându-se că la nivelul ministerelor și al partidelor politice a dominat o atmosferă de confuzie pentru că s-a plecat cu ideea că România trebuie să impună Comisiei cererile sale „îndreptățite” de finanțare a tuturor proiectelor de dezvoltare întârziate, de la autostrăzi și canale de irigații la școli și spitale.
A fost nevoie de o discuție lămuritoare între premierul Florin Cîțu și Ursula von der Leyen, pentru ca în sfârșit ministrul fondurilor europene să primească autoritatea de a negocia numai acele proiecte care se înscriu în prioritățile fixate de Comisia Europeană și să limiteze bugetarea la un maxim de 29,5 miliarde de euro. Doar așa a fost posibil ca PNRR-ul României să poată fi depus, după câteva amânări, la finele lunii mai ac.[6].
PNRR[7], ca bugetare, se bazează pe fonduri (granturi și împrumuturi cu dobândă foarte mică, negociate de Comisie sub garanția Eurozonei) europene până la limita unui total de 29,217 miliarde de euro și un aport național de finanțare de 171 milioane de euro. Aceste sume se adaugă finanțării pe care o poate atrage România din fonduri europene conform cadrului bugetar unional multianual corespunzător, care se ridică la circa 50 de miliarde de euro.
Soldul finanțărilor europene 2007 – 2020. Sursa: MIPE (mfe.gov.ro)
Este remarcabil că România, dacă va reuși să obțină aprobarea pentru finanțarea PNRR-ului său, va avea disponibilă suplimentar o sumă pentru investiții în proiecte de remodelare a economiei și societății pentru o construcție rezilientă în viitor care se va ridica la 47% din totalul fondurilor europene pe care le-am avut la dispoziție între anii 2007 – 2020. Ceea ce este imens și implică un salt nemaipomenit de performanță pentru administrația românească, altminteri banii europeni ce ne pot fi alocați până în 2028 sunt doar un miraj.
Pe scurt, PNRR-ul României este construit pe șase piloni:
• Pilonul 1 – „Tranziția verde”: (i) sistemul de management al apei; (ii) împădurim România și protejăm biodiversitatea; (iii) managementul deșeurilor; (iv) transport sustenabil; (v) Fondul pentru Valul Renovării; (vi) Energie.
Finanțarea prevăzută pentru pilonul 1, pilonul principal, este de circa 14 miliarde de euro.
• Pilonul 2 – „Transformare digitală”: cloud guvernamental și sisteme publice digitale.
Finanțarea prevăzută pentru pilonul 2 este de circa 1,9 miliarde de euro.
• Pilonul 3 – „Creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii”: (i) reforme fiscale și reforma fondului de pensii; (ii) suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare.
Finanțarea prevăzută pentru pilonul 3 este de circa 2,85 miliarde de euro.
• Pilonul 4 – „Coeziune socială și teritorială”: (i) fondul local pentru tranziția verde și digitală; (ii) turism și cultură.
Finanțarea prevăzută pentru pilonul 4 este de circa 2,3 miliarde de euro.
• Pilonul 5 – „Sănătate, precum și reziliență economică, socială și instituțională”: (i) sănătate; (ii) reforme sociale; (iii) reforma sectorului public, creșterea eficienței justiției și întărirea capacității partenerilor sociali.
Finanțarea prevăzută pentru pilonul 5 este de circa 2,83 miliarde de euro.
• Pilonul 6 – „Politici pentru noua generație”: România educată.
Finanțarea prevăzută pentru pilonul 6 este de 3,6 miliarde de euro.
Mai multe detalii aici