Managementul riscului este un domeniu ce câştigă teren. Se poate ajunge la această concluzie plecând de la analiza numărului, în creştere, a organizaţiilor ce promovează cultura despre risc şi managementul riscului, a organizaţiilor care urmăresc o formă de certificare sau a organizaţiilor care oferă forme de certificare şi ajungând până la observarea interesului în creştere a mediului academic prin introducerea în programa şcolară a obiectelor de studiu înrudite cu managementul riscului de securitate sau prin numărul de cărţi şi articole publicate în această zonă.
Ne putem susţine concluzia şi printr-o analiză pur statistică a mediului internet. Astfel, folosind un motor de căutare (ex. Google, Yahoo!) se poate observa existenţa unui număr destul de mare de domenii care oferă informaţii legate de managementul riscului (sugerăm folosirea unor chei de căutare precum risk management, managementul riscului sau managementul riscurilor).
Însă nu întotdeauna această „evoluţie” reflectă realitatea. Cu cât se discută mai mult despre managementul riscului, cu atât un nou fenomen (am putea chiar să-i spunem risc) prinde contur: managementul riscului ca tendinţă a modei, aşa cum interesant este numit de Michael Power.
Cu alte cuvinte, dacă managementul riscului de securitate nu face parte din modelul de afaceri al unei organizaţii, implementarea „forţată” a unui model de management al riscului nu va ajuta, ci mai degrabă va reprezenta o problemă pentru respectiva organizaţie (chiar şi privit prin prisma bugetului sau timpului alocat implementării).
Adoptarea managementului riscului trebuie să fie gândită, reală, naturală şi nu forţată. Moda menţionată mai sus trebuie să fie combătută de cultură. Iar cultura despre risc şi management al riscului se formează în primul rând prin educaţie.
Valentin P. MĂZĂREANU
Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor
Co-Regional Director PRMIA Bucharest Chapter
Project Manager www.managementul-riscurilor.ro
