Cresterea economica neintrerupta din ultimii cinci ani si accelerarea ritmului in 2016, precum si individualizarea ca „elev cuminte din prima banca” printre tarile din Europa Centrala si de Est au facut din Romania o destinatie la moda pentru investitii in regiune, scrie Sorin Paslaru.
Companii multinationale si fonduri gigant de investitii au pus pe lista active romanesti, iar in 2016 si in 2017 am putea vedea tranzactii de mare anvergura. La forumurile de investitii internationale, avocatii de business, analistii si reprezentantii locali ai fondurilor de investitii sunt astazi printre cei mai chestionati din Europa de Est.
Cresterea economica de 6% in trimestrul II 2016 a atras atentia tuturor, dar si pastrarea echilibrului macroeconomic in conditiile in care tot Occidentul „danseaza” pe deficite bugetare de 4-5% din PIB si cresteri anemice de 1-2%.
Achizitia Albalact de catre Lactalis, cea mai mare companie de lactate din Europa, a repus Romania pe harta marilor tranzactii, iar semne ca se pregatesc mari deal-uri in perioada urmatoare vin de peste tot. Inclusiv din reasezarea companiilor de consultanta in fuziuni si achizitii in banci sau in cadrul firmelor de consultanta Big Four.
Marile companii cu capital local sunt astazi pe radarul a zeci de investitori gata sa parieze sute de milioane de euro pe Romania. Un test va fi vanzarea Profi, reteaua locala de retail detinuta de fondul de investitii Enterprise Investors care s-a dezvoltat exponential in ultimii cinci ani.
Profi a fost luat in tinta de multinationale, dar si de fonduri de investitii precum CVC Capital sau alte fonduri de private equity americane cu active in administrare de zeci de miliarde de dolari.
In lume sunt mii de miliarde de dolari si euro care cauta plasamente rentabile, in conditiile in care bancile centrale din SUA si Europa vor mentine dobanzile jos inca multi ani de acum incolo.
Marile parcuri logistice si industriale care constituie obiectul unor tranzactii de zeci de milioane de euro in ultimii ani sunt privite ca o sursa de bune randamente pentru fondurile de investitii in cautare de oportunitati, ca si cladirile de birouri care se ridica in 2016 in aproape tot Bucurestiul.
Toti acesti investitori considera ca Romania este abia la inceput, iar valoarea investitiilor lor se poate dubla peste 5-10 ani.
Faptul ca activele romanesti sunt interesante pentru fonduri de investitii, care intra atunci cand simt ca urmeaza perioade de stabilitate si crestere economica neintrerupta, este un atu pentru cei care se gandesc astazi sa-si vanda afacerea.
Un fond calculeaza simplu: daca platesc azi de zece ori EBITDA (profit operational) pe companie, in 5-10 ani imi dublez banii daca majorez EBITDA relativ la cifra de afaceri de la 10-20% astazi la 30-40% in viitor si in acelasi timp cresc cu 50-80% cifra de afaceri a companiei.
Pe de-o parte, sunt rezervele interne de crestere – adica ce se poate obtine din reorganizarea fluxurilor de productie, din investitii in IT&C, din taierea unor cheltuieli redundante sau pur si simplu din restructurare.
Pe de alta parte, exista rezervele externe de crestere, iar aici este vorba chiar de mediul macroeconomic favorabil, de cresterea consumului pentru retaileri, de exemplu, de potential de piata pentru retelele private de sanatate, dar si de recuperarea in general a decalajelor pe care Romania o are de facut in urmatorii 20 de ani pentru a ajunge la nivelul Occidentului.
Este limpede ca rezervele interne de crestere, desi sunt importante, conteaza mai putin in decizia de achizitie, in conditiile in care ne batem cu firmele poloneze, unguresti sau din Cehia.
Poate fi un atu aici chiar productivitatea mai redusa in general a companiilor locale fata de multinationale. La o cifra de afaceri anuala de circa 130 mld. euro in 2015, egala cu cea a companiilor cu capital privat romanesc, investitorii straini angajeaza doar 1,2 mil. oameni, pe cand companiile cu capital privat romanesc au 2,4 mil. angajati. Deci productivitatea medie este la companiile multinationale de circa 100.000 euro pe an pe angajat, pe cand la firmele romanesti este de 50.000 de euro/an pe angajat.
Numai din dublarea productivitatii profitabilitatea companiei poate creste substantial. Insa, sunt companii in Romania cu capital strain precum jucatorii din telecom cu o productivitate de 300.000-400.000 de euro pe an pe angajat, deci rezerva de profitabilitate poate fi si mai mare.
Antreprenorii romani trebuie sa fie constienti de rezervele de crestere din interiorul si exteriorul organizatiilor lor si sa ceara mai mult astazi pentru companiile lor daca se hotarasc sa le vanda.
In 2005, nimeni nu se gandea ca BCR va fi evaluata la 6 mld. euro, de 6 ori capitalul propriu. Insa, cele sase banci care au participat atunci la procesul de privatizare au calculat pentru viitor.
Romania poate deveni un magnet pentru investitori in urmatorii 10 ani, cand va da drumul la singurul lucru care-i lipseste astazi pentru a fi cu adevarat „tigrul” Europei de Est: o retea de autostrazi de la est la vest si de la nord la sud, care sa puna la treaba resursele de forta de munca, geografice si naturale.
Cu un PIB de 200 mld. euro pe care-l va atinge in urmatorii 3-4 ani, Romania va bate tot in zona, in afara de Polonia. Nu vindeti fara bani multi.
Sursa: Ziarul Financiar
