“Vreau să fiţi foarte activi, să ieşiţi din birouri, să-i lăsaţi în pace pe contribuabilii care plătesc şi să vă ocupaţi de evaziune. Ieşiţi din birouri şi aflaţi ce se întîmplă în judeţele şi oraşele dumneavoastră. Nu e bine ce se intamplă, avem nevoie de o acţiune foarte dură, foarte solidă. Nu ştiu cum aţi fost numiţi şi nu mă interesează cum aţi fost numiţi. Indiferent ce credeţi despre mandatul pe care l-aţi primit acolo unde aţi fost numiti, pentru mine există un singur mandat: lupta împotriva evaziunii fiscale” (S. Vlădescu, la prezentarea Raportului anual al ANAF pe 2009, Sursa: Dan Popa, HotNews.ro, Marţi, 2 martie 2010)
Mult prea bine cunoscutele motive recesioniste au condus la iniţierea prospătului program de reducere a cheltuielilor guvernamentale, care vizează printre altele scăderea salariilor din sistemul bugetar cu 25%, a pensiilor şi indemnizaţiilor de şomaj cu 15%. Totodată, peste 140.000 de angajaţi din sectorul public – cca 10% – vor fi disponibilizaţi în cursul actualului exerciţiu financiar (2010), pentru a menţine cheltuielile de personal în 2011 în limitele convenite cu FMI. Pe acest fundal, decidenţii fiscalişti au ieşit la rampă cu intenţia comasării Gărzii financiare cu Autoritatea Vamală. Numai că, în plină criză economică, faptul nu poate constitui un semnal dintre cele mai bune. Mai ales că abia în urmă cu patru luni intra în vigoare HG nr. 1324/2009 (aplicabilă din 8 ianuarie 2010), menită să reformeze masiv cadrul privind organizarea şi funcţionarea acestei instituţii. De data aceasta, în acord cu intenţiile de reducere a fondurilor salariale pentru aparatul bugetar, procesul va implica şi disponibilizări, intenţionîndu-se trimiterea în şomaj a comisarilor fiscali. Deşi se argumentează că respectiva măsură vizează eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor acţiunilor de control, în condiţiile menţinerii unei ponderi încă însemnate a economiei “gri” şi “negre” în PIB, momentul operării s-ar putea să nu fie tocmai bine ales. Aceasta chiar dacă urmează ca şi numarul administraţiilor financiare din judeţe să fie micşorat, în contextual mai larg al intenţiei anunţate de simplificare a structurilor organizatorice din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice teritoriale şi ANV. E adevărat, reorganizarea si centralizarea actului de inspectie fiscala, prin unificarea competenţelor de control cu privire la toate contribuţiile bugetare comportă un grad apreciabil de necesitate. Numai că toate acestea trebuiau finalizate încă de pe atunci cînd nimănui nu i-ar fi trecut prin gînd că urmează vreo criză de asemenea dimensiuni. Acum, cînd disciplina bugetară şi fiscală capătă importanţă maximă, lucrătorii Fiscului, avînd sabia şomajului deasupra capului, vor fi complet deturnaţi de la obiectul principal al activităţii lor. Este de presupus că demotivarea nu va întîrzia să apară, de moment ce preocupările lor vor îndreptate, cîteva luni bune, către problemele legate de salarii şi (auto!) eliminarea a 25% dintre ei. Or, toate acestea, într-o perioadă în care este exclus ca gradul de disciplină şi conformare fiscală să crească, vor face să apară dificultăţi suplimentare în materie de realizare a resurselor financiare publice.
