In general, la capitolul riscuri, analizam factori care pot afecta termenul sau costurile activitatilor/proiectului.
In particular – in cazul proiectelor de cercetare, acesti factori interni/externi cu caracter subiectiv sau obiectiv, pot sa produca consecinte care depasesc efectele pe care le au asupra termenelor si costurilor, ei pot afecta calitatea si realizarea obiectivelor finale ale proiectului. Ne oprim la doua categori de risc importante:
Riscul calitatii – indeplinirea partiala a obiectivului proiectului, neatingerea gradului de satisfacere a cerintelor pietei/beneficiarului/consumatorului, rezultatului sau produsului proiectului. Din natura lui riscul afectarii calitatii, in proiectele de cercetare, este cel mai des intalnit, care poate anula intregul proiect in caz extrem, sau produsul proiectului devine inutil/neaplicabil/depasit moral/necompetitiv/ineficient, iar factorii care il produc majoritar au caracter subiectiv si pot fi eliminati sau controlati printr-un pachet de masuri specifice domeniului. Instalarea si cresterea gradului de dezvoltare a unui QMS (Quality Management System) la standarde moderne este o metoda de prevenire.
Riscul interuperii proiectului – se intapla in cazurile obtinerii unui rezultat negativ si proiectul nu poate fi incheiat. Proiectele de cercetare din POS CCE au caracter aplicativ si au ca obiective realizarea unei tehnologii sau produs nou, obtinerea unor indicatori performanti de eficienta/calitate, modernizari si intensificari de procese intr-un flux de fabricatie etc. In structura activitatilor, rolul principal il au activitatile dezvoltarii experimentale cu subcomponete ca:: planificarea experimentelor, metodologii, teste, tehnici de calcul, modelari si optimizari, simulari etc. Riscul presupune obtinerea in mod repetat a unor rezultate experimentale negative, nereprezentative, care nu corespund la obiectivele prestabilite.
In domeniul metalurgiei cercetarile aplicative in general, necesita experimentari de laborator, pilot si uneori si industriale. Factorii principali generatori de risc in acest domeniu, care se intalnesc cel mai des in aceasta practica sunt,
1. Expertiza si experienta insuficienta cercetatorilor responsabili in realizarea proiectului si mai ales in inlaturarea riscurilor sau reducerea probabilitati si impactului acestora. Expertiza si experienta se reflecta in calitatea obiectivelor propuse, tehnici si metodologii alese, in stabilirea parametrilor si indicilor, in adaptare strategiei de cercetare, in evaluarea si interpretarea corecta a rezultatelor experimentale etc., care se regasesc in „know-how”-ul aplicat al cercetarii. Gradul de cunoastere al tehnologiilor, a tehnicii, practicii industriale, deasemena reflecta in luarea deciziilor si calitatea alegirilor care intervin in actul cercetarii.
2. Know-how neadecvat, nivel scazut in aplicarea experimentelor active sau neaplicarea lor. Metodele „experiment design” presupun : controlul factorilor variabili in limitele acceptantei criterilor statistice, asigurarea reprezentavitatii loturilor experimentale materialelor, repetabilitatii probelor experimentale paralele, controlul concordantei modelelor etc. O planificare corecta si detaliata a experimentelor asigura o expunere mai mica fata de riscurile in cercetare.
3. Informatii inexacte. In timpul experimentarilor prelevam un volum mare de informatii care au naturi diferite, ca – analize, inregistrarii, masurari etc. In practica cercetarii este foarte usor sa aluneci spre deviere in interpretarea rezultatelor daca nu ai un sistem de control si de selectie a informatiilor prelevate. Aici vorbim despre precizia si reprezentativitatea, doi parametrii foarte importanti pe care nu trebuie sa ii pierdem din vedere. Deasemena un factor important poate fi dotarea invechita care nu corespunde exigentelor actuale privind calitatea informatiei.
4. Transferul incorect al rezultatelor experimentale, laborator – pilot – industrial. De obicei in laborator construim modele fizice bazandu-ne pe o metoda aleasa de simularea procesului industrial. Alegerea unei metode incorecte duce la devierea rezultatelor. Aici avem de-a face cu experienta colectiva sau individuala cumulata in timp. Un model experimental trebuie verificat preliminar din punct de vedere a lsimilitudini. Un proiect de cercetare care se bazeaza pe un model ne verificat este expus riscului, sau in WBS-ul proiectului trebuie prevazute activitati pe aceasta directie.
La propunerile de proiect, deobicei nu se vorbeste despre aceste lucruri. Solicitantul nu are niciun interes sa arata riscurile reale la care poate fi expus, iar evaluatorul nu prea le stie daca nu este in bransa si daca nu cunoaste conditiile solicitantului. O parte din factorii sus mentionati au caracter subiectiv, si nu sunt prea vizibili daca nu ii stii din interior.
Pentru cei hotarati sa ramana in cercetare, perspectiva este una – o lupta continuu pentru dotare, formare si calificare, ca singura metoda pentru a micsora probabilitatea si impactul riscurilor. Sa nu uitam participarea la POS CCE axa 2 este o sansa pentru noi. Hai sa nu pierdem momentul!
Perparim Demi
