Intrun articol anterior propuneam o anumita perspectiva asupra Schimbarii – cea din care aceasta devine Necesitate si/sau Oportunitate, in loc de obligatie determinata de imprejurari ( Schimbare de tip Reactiv). Voi ramane in aceeasi abordare, pentru ca ea imi ofera un orizont mai larg decat altele, pentru intelegerea lucrurilor care se petrec in jur, in organizatii, echipe, societate. Pastrand orizontul, putem sa vorbim despre aspectele mai tehnice care definesc schimbarea intro organizatie; exista o schimbare Strategica, una Operationala, alta Structurala, si chiar Transformationala. Dar toate acestea sunt doar „nominalizari” deocamdata.
Proiectul – este asociat de regula cu: un obiectiv clar , activitati care se desfasoara intrun interval de timp determinat si fix, care are un inceput si un afarsit usor identificabile, si in care resursa umana este temporara, cu roluri variabile fata de cele din rutina „exterioara” proiectului. SI de foarte multe ori, schimbarile in organizatii sunt realizate prin proiecte – asa cum bine stim. In proiect – cultura echipei este orientata pe sarcini, autoritatea este rareori directa si de obicei este ambigua, relatiile de lucru sunt negociabile. In sitemul unei organizatii, aceste elemente sunt diferite: oamenii implicati in sistem sunt titularizati pe pozitii, rolurile sunt stabilite, relatiile la fel, autoritatea reflecta pozitia fiecaruia, orizontul de timp este pe termen lung, etc.
Dar ceea ce vedem si traim cu totii in aceste vremuri, asa cum ne confirma cele mai studii, este ca organizatiile trebuie sa opereze in conditii de competitivitate si labilitate neobisnuite, trebuie deci sa devina mult mai flexibile si mai adaptate la cerintele pietei si ale concurentei, sa isi schimbe modul in care sunt structurate mai des decat pana in uram cu 10 – 15 ani, iar oamenii angajati sa lucreze dupa tipare si norme mai flexibile si mai creative. Ciclurile de viata ale produselor se reduc, tehnologia determina apartia de noi produse si servicii; in concluzie – ceea ce in urma cu 20 de ani reprezenta „perturbatie exceptionala” si care determina cu necesitate gestionarea schimbarilor prin proiecte de tip „reactiv”, acum a devenit o constanta. iar acest lucru determina gestionarea schimbarii prin Programe.
In acest context, putem sa definim Schimbarea, nu ca pe un Proiect, cu un inceput si un sfarsit bine determinat, ci mai degraba ca un Program de transformari continue, si ma refer nu doar la o definitie teoretica asupra schimbarii in secolul XXI ci la o realitate, aplicata – din pacate doar de un numar mic de organizatii, acelea care dispun de oameni cu viziune, care genereaza cu creativitate si flexibilitate strategii si programe , in care schimbarile sunt anticipate si prevazute ca permanente; ele sunt chiar modelate si sunt utilizate in acest scop teorii moderne, cum ar fi – dinamica sistemelor neliniare, teoria haosului, etc. Un lucru este clar – gestionarea schimbarilor in organizatii implica necesitatea unor Strategii si Programe, care sa inlocuiasca Proiectele de schimbare de tip reactiv la factorii situationali/temporari.
