A fost realizat un elocvent studiu de caz, care ilustreaza cum statul toaca aiurea banii in agricultura, prin subventiile alocate in caz de calamitati celor cu dare de mana si influenta. S-a ajuns pana acolo incat, intr-un an agricol relativ bun, cum este 2009, unii fermieri sa prefere sa nu recolteze roadele pamantului, sau sa le recolteze „pe sest”, ca sa ia bani de la stat.
Totul cu complicitatea autoritatilor de profil. S-a creat astfel o situatie absurda, de parca Tibanestiul nu ar fi in Romania, ci undeva pe coastele pline de taifunuri ale Oceanului Indian: in 2009 se cer ajutoare pentru o treime din terenurile din zona.
Mai mult, o firma a familiei unei influente functionare din CJ a primit an de an, din 2005 incoace, despabugubiri de miliarde pentru culturile distruse ba de ploi, ba de soare sau alte fenomene meteo.
„Acesti bani sint sporuri pentru cei care au firmele, nu sunt pentru agricultura”, spune un economist. Pentru ce platesc contribuabilii aceste sume imense, cata vreme ele nu eficientizeaza nimic?
Seceta, grindina, inghetul sau indundatiile sunt doar cateva fenomene extreme, si nu singurele, care ii afecteaza pe agricultori si pentru care nu s-au gasit solutii rezonabile. Totusi, practica bate teoria.
O parte, din ce in ce mai importanta, dintre persoanele cu dare de mana din una din comunele mari ale judetului, Tibanesti, a reusit sa intoarca stihiile naturii de favoarea sa.
A inceput sa fie chiar mai avantajos ca ploile ori seceta sa le puna culturile la pamant decat acestea sa fie recoltate si vandute. Si asta pentru ca o recolta ca in povesti i-ar fi vaduvit de incasarea ajutoarelor pentru calamitati, bani care se adauga la subventiile primite pentru infiintarea culturilor.
Dar, in timp ce o mana de oameni castiga de pe urma fenomenelor meteo extreme, noi ceilalti platim impozite si taxe la stat pentru a alimenta buzunarelor primilor. Modul pervers de finantare a agriculturii, lipsa de implicare sau complicitatea autoritatilor din domeniu nu aduc nimic bun. Din contra, asa zisele ajutoare nu ajuta, nu opresc importurile masive si nici nu eficientizeaza agricultura, care a devenit tot mai dependenta de subventii si ajutoare. Pentru ce la mai platim, atunci?
Economistii consultati califica drept inacceptabila situatia intalnita la Tibanesti. „In Tibanesti se doreste ca an de an sa fie calamitati. Banii sunt practic sporuri pentru administratorii firmelor si nu pentru agricultura. Aceste subventii trebuiau sa fie investite in sisteme de irigatii sau in firme de consiliere in agricultura, asa cum exista in Italia, Franta sau Austria.
Suntem in urma cu agricultura 200-300 de ani, chiar si fata de Bulgaria sau Ungaria. Nu mai vorbim de celelalte state mai indepartate. Nu stim sa valorificam singura noastra resursa: pamantul”, a declarat Vasile Cocris, prodecanul Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor.
Printre randuri, din declaratia primarului din Tibanesti se poate deduce ca fenomenul poate lua o amploare si mai mare. „Oamenii nu mai au forta de munca si nici bani pentru a-si asigura pamantul. Tibanesti are o populatie imbatranita, si atunci lumea prefera sa-si pastreze o bucatica mica de teren pe care o pot lucra si restul il dau in arenda.
In felul acesta scapa si de impozit, iar umblatul dupa acte si intocmirea dosarului de calamitate ii face sa se lase pagubas. Societatiile se lupta pentru cat mai mult teren, pentru a realiza proiecte, pentru subventii la hectare si cele de calamitati, atunci cand sunt calamitati”, a sustinut Dumitru Spulber, primarul comunei Tibanesti.
