Inchiderea exploatarilor de carbune sau metal a lasat fara locuri de munca sute de mii de oameni si a trimis in saracie numeroase comunitati.
Banii pompati de la buget au dat gauri negre economiei an de an, iar rezultatele au fost de cele mai multe ori nule. Incercarea guvernelor de a face din mineri patroni s-a terminat de obicei prost, banii primiti de ortaci evaporandu-se precum apa pe canicula.
Readucerea acestor zone la nivelul comunitatii europene este un proces greu si costisitor. Necesarul de resurse pentru reconstructia socio-economica a regiunilor miniere in perioada 2007-2012 este estimat la 499,95 milioane de lei, conform Strategiei industriei miniere pentru perioada 2007-2020, document aflat in prezent in dezbatere.
Pentru crearea de noi locuri de munca stabile suma necesara se ridica la 405 milioane de lei, din care 200 milioane de lei in perioada 2007-2008 si 205 milioane de lei in 2009-2012, iar pentru crearea de locuri de munca temporare resursele financiare sunt estimate la 92 milioane de lei, din care 80 milioane de lei in 2007-2008 si restul in 2009-2012.
Redezvoltarea economica a zonei va presupune investitii de 680.000 lei (310.000 lei in perioada 2007-2008 si 370.000 in 2009-2012), iar pentru sustinerea mediului de afaceri vor fi necesare 759.000 lei (250.000 lei in 2007-2008 si 509.000 lei in 2009-2012). Pentru sustenabilitatea localitatilor sunt preconizate resurse financiare de 1,511 milioane de lei.
In perioada 1990-2005 statul a cheltuit pentru sustinerea sectorului minier peste 5,95 miliarde de dolari, din care transferurile sociale au reprezentat 308,9 milioane de dolari. Rezultatele actiunilor de restructurare din aceasta perioada au generat o serie de noi probleme, printre care scaderea brusca a economiei regiunilor miniere afectate de restructurarea sectorului, amplificarea problemelor sociale in aceste regiuni, amplificarea problemelor de mediu si accentuarea saraciei.
In afara problemei fondurilor, o racila a romanilor tine si de lipsa proiectelor. Bani au fost in ultimii ani insa ei nu au putut fi accesati. Unele comunitati au reusit, altele asteapta ajutoare numai de ei stiute.
Beneficiind de conditii similare din punctul de vedere al reliefului, cei din Cavnic au reusit sa dezvolte o zona turistica extrem de atractiva, spre deosebire de cei din Balan, spre exemplu. La Cavnic infloresc pensiunile, iar iarna statiunea geme de turisi. La Balan, liniste totala, probabil pentru a nu deranja locatarii rezervatiei de ursi din apropiere.