Acum 6 ani si jumatate am vrut sa-mi deschid o afacere – o agentie de monitorizare a presei. La fel ca cei mai multi romani, nu aveam niciun ban dar aveam in cap ideea, proiectul de afaceri, tot ce trebuia. Am citit apoi in mai multe ziare ca un om de afaceri local, imbogatit puternic in vreme guvernarii PSD, ajuta tinerii cu idei, asa ca m-am dus la el. I-am explicat in cateva minute care era afacerea si ce urias avantaj informational ar avea el daca ar intra alaturi de mine si s-a declarat pe loc incantat de idee. Mi-a promis sprijinul de care aveam nevoie – 5000 de euro – dar m-a rugat sa detaliez. M-a ascultat cu atentie si chiar mi-a aratat unde scartaia planul meu. Mi-a strans mana si apoi mi-a zis sa ma pregatesc de treaba.
M-am dus acasa plutind. Au trecut insa vreo 2 luni si nu am mai primit nici un semnal iar cand, dupa insistente uriase din partea mea, l-am prins pe acel afacerist, mi-a aruncat sec: „ma deranjezi, lasa-ma ca am treburi mult mai importante”. Am aflat apoi ca fix in acel moment respectivul afacerist construia un sistem complex de monitorizare tv (ideea mea), sistem instalat apoi in casa unui ministru ce avea foarte multi bani pe mana. Normal, imediat afaceristul meu a si prins contracte de milioane de euro.
Dezamagit de aceasta experienta, am deschis singurel agentia de monitorizare. Pentru ca era o idee buna, afacerea a mers, dar mult mai greu decat daca as fi primit ajutorul de care aveam nevoie la inceput. Am facut o sumedenie de greseli, am pierdut bani sau contracte aiurea, dar per general afacerea s-a consolidat iar acum ma bucur ca sunt singurul actionar si ca nu am datorii catre nimeni.
Mi-am adus aminte de aceste momente ieri, cand doi foarte puternici afaceristi locali, Gabriel Mardarasevici si Bogdan Pitigoi, au anuntat ca vor investi 250.000 de euro in afacerea pe care un tanar de 20 de ani le-a propus-o. O afacere la care respectivul tanar nu putea visa daca nu ar fi avut acest ajutor. Mardarasevici si Pitigoi puteau foarte bine sa-i fure ideea si sa faca singuri afacerea, dar nu au procedat asa ci s-au aratat adevarati „business angel”.
Gesturi similare, mai putin mediatizate, au facut anterior si alti afaceristi locali – Neculai Apostol, Adrian Butuca, Ioan Prisecaru, Danut Prisecariu s.a. Toti au dat la un moment dat maini de ajutor fara a urmari strict profitul personal si sunt convins ca astfel de initiative se vor repeta. Trebuie sa se repete pentru ca sunt o sumedenie de tineri care au idei bune dar care nu pot face nimic deoarece nu au bani de start. Unii din acesti tineri poate vor da faliment, asa e in economia reala, dar altii vor reusi. Societatea are nevoie insa sa vada ca afaceristii locali, controversati sau nu, simpatizati sau nestiuti, intorc Iasului o parte din castigul si experienta lor.