In Romania, numeroase autoritati de management au impus utilizarea conditiilor de contract elaborate de FIDIC pentru proiectele finantate din fonduri nerambursabile. Astfel, pentru implementarea acestor proiecte, autoritatile contractante incheie contractele de achizitie publica dupa modelele elaborate de FIDIC.
Acest lucru este in sine un factor de natura sa creasca atractivitatea proiectelor in cauza pentru potentialii parteneri contractuali (antreprenori), regulile FIDIC alcatuind un sistem care se bucura de credibilitate si recunoastere la nivel international.
Preluarea conditiilor contractuale trebuie insa realizata cu respectarea principiilor imperative ale legislatiei romane. Aceste principii respecta nu numai regulile generale din dreptul comunitar, dar se incadreaza in mod adecvat in sistemul roman de drept, ca ansamblu de acte normative. Nerespectarea acestor reguli de preluare poate genera interpretari si solutii diferite in situatia in care partile ajung la un diferend legat de incheierea, validitatea, executarea sau incetarea contractului. Aceasta cu atat mai mult cu cat clauzele contractului FIDIC se aplica numai in masura in care isi gasesc corespondent in legea aplicabila contractului.
Denuntarea contractului in caz de insolventa
Una dintre clauzele standard din contractele FIDIC stabileste dreptul autoritatii contractante, in calitate de beneficiar, de a denunta contractul exclusiv ca urmare a starii de insolventa a antreprenorului. Or, o asemenea clauza de denuntare a fost considerata de diferite comisii de arbitraj ca fiind nula.
Aceasta deoarece, potrivit dispozitiilor imperative ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii si orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.
Mai mult, nicio dispozitie legala din legislatia achizitiilor publice nu indreptateste autoritatea contractanta sa denunte un contract de achizitie publica pe temeiul exclusiv al starii de insolventa a antreprenorului. Cel mult, autoritatea contractanta are dreptul, iar nu obligatia, potrivit dispozitiilor art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, de a exclude dintr-o procedura un ofertant/candidat care a intrat in faliment ca urmare a hotararii pronuntate de judecatorul-sindic. Or, aceste prevederi se refera strict la faza de atribuire a contractului de achizitie publica, nefiind aplicabile ulterior incheierii acestuia.
Concluzii
In mod evident, in practica se intalnesc nenumarate alte situatii care pot conduce la cazuri de arbitraj intern sau international izvorate din neconcordanta dintre clauzele contractuale FIDIC si legea aplicabila. Pentru a evita contradictiile dintre dispozitiile imperative ale legii romane si conditiile contractuale, transpunerea regulilor FIDIC ar trebui sa se faca prin armonizarea temeinica si atenta cu prevederile legislatiei din Romania.
Totodata, de un real ajutor pentru partile contractante ar fi reglementarea si clarificarea, prin intermediul conditiilor speciale de contract, a situatiilor previzibile care se intalnesc in practica si care, in lipsa unor astfel de prevederi, pot conduce la diferende.