Conceput de economisti ca o fiinta abstracta, sociala, relativ informata si animata de stimulul de a-si satisface trebuintele materiale, Homo economicus este un om etalon, un model, o aproximare al lui Homo sapiens care actioneaza „rational” pentru a obtine pentru el insusi temeiuri, scopuri dinainte hotarate.
Modelul generat de aceasta teorie sustine optimizarea propriei functii de utilitate, cu costurile cele mai reduse, fapt ce poate conduce la temeri ca individul ar putea fi nesigur sau chiar lipsit de etica in alegerile sale, ignorand toate valorile sociale.
Totodata, imposibilitatea de cuprindere de catre om a volumului imens de informatie, precum si rationalitatea limitata in luarea de decizii economice, pun sub semnul riscului toate activitatile economice.
Fiind o fiinta rationala, speciala, irepetabila, prin insasi existenta sa, omul se detaseaza ca produs al naturii si al societatii. Apartenenta individului la societate face ca primitivismul animalic al fiintei umane sa fie configurat prin reguli morale si legi sociale, fapt care produce disciplinarea impulsurilor si nevoilor biologice, trebuintelor economice, prin inhibitii si dominare de sine.
Cunoasterea cauzelor care pun in miscare energia oamenilor a presupus, pe de o parte, identificarea trebuintelor, decelarea continutului si evolutiei acestora, iar pe de alta parte, examinarea proceselor economice, a mecanismului lor de miscare si dezvoltare, existand pe aceasta directie opinii diverse exprimate de economisti, filozofi, sociologi, psihologi si alti specialisti, cercetarile lor dobandind astfel un caracter complex, interdisciplinar.
Ca expresie a unei nevoi interne, orice activitate a individului este determinata motivational, din interior si din exterior, fie ca apanaj al personalitatii sale concrete, ca structura intima a elementelor biologice, innascute (instincte, trebuinte, activitate nervoasa, psihologice, limbaj, gandire, imaginatie), si socio-morale, achizitionate in procesul socializarii (norme comportamentale, valori sociale, convingeri, idealuri etc) fie ca raspuns psiho-comportamental din partea altora.
In sensul larg al cuvantului, nevoia umana, cuprinde preferinte, dorinte, resimtiri asteptari ale oamenilor de a avea, de a fi, de a sti si de a crede, respectiv de a-si insusi bunuri, toate acestea fiind conditionate si devenind efective in functie de nivelul dezvoltarii economico-sociale (conditionare obiectiva) si de nivelul de dezvoltare a individului (conditionare subiectiva).
Natura bio-sociala complexa a unui individ este asigurata de buna adaptare la mediul social si natural. in acest sens, gandirea emotionala il poate ajuta pe individ sa se integreze mai usor in societatea sa (permitandu-i accesul la resurse pentru asi satisface trebuintele economice), sa se socializeze, dar si sa se descurce in orice situatie si orice ipostaza ceea ce duce la valorizarea, afirmarea sa.
In legatura cu intelegerea trebuintelor retinem ca trasaturi comune: cresterea si diversitatea(varietatea), dinamica, obiectivitatea, nelimitarea, determinarea istorica, concurenta, complementaritatea, substituibilitatea, elasticitatea, posibilitatea de satisfacere.
Cercetarea tipologiei trebuintelor a permis identificarea unor criterii de clasificare, in baza carora s-a realizat o ierarhizare a lor (grad sau nivel: intai, al doilea, al treilea s.a.m.d.). In continutul celor de gradul I intra de regula, trebuintele numite fundamentale, (hrana, locuinta, imbracaminte, apararea sanatatii, etc). In cel de gradul al doilea sunt grupate trebuintele legate de calitate, confort etc. Pentru gradul al treilea s-au grupat o serie de trebuinte sociale (comunicare, calatorie). In al patrulea nivel, apar trebuintele intelectuale (cunoastere, formare profesionala, de educare).
Consacrata in literatura socio-economica si conturand cinci nivele ale necesitatilor umane: Fiziologice (physiological); Siguranta (safety); Sociale (love/belonging); Stima (esteem) ; Autorealizare (self-actualization), ierarhia Maslow structureaza, pe de o parte, multitudinea de impulsuri, instincte, necesitati, deprinderi, orientari, aspiratii, procese afective, cognitive, volitive, intuitionale, nevoia omului de sine si de altii, de realitatea transcendenta si de divinitate, de creatie si sacralitate, de armonie si implinire in viata etc, iar pe de alta parte clarifica pentru lume si stiinte, pana unde merge inrudirea omului cu animalul si de unde acestea se despart, pentru ca primul sa-si poata recunoaste si afirme umanitatea ca trasatura naturala si specifica. Teoria lui Maslow contureaza ideea cresterii si evolutiei umane.
Desi tipologia nevoilor umane din punctul de vedere al semnificatiei lor – primare si secundare – are o delimitare cu precadere individuala data de caracterul elastic sau inelastic, grila piramidala dupa care putem recunoaste locul si functiile fiecarei trebuinte este constructiva (ordoneaza nevoile conform aparitiei si satisfacerii lor), iar dinamica presiunii necesitatilor asupra comportamentului este diferentiata: prima categorie de necesitati nesatisfacute din ierarhie va orienta comportamentul uman.
Din acest punct de vedere o trebuinta poate sa fie manifesta sau latenta, in conditiile in care exista satisfactie absoluta (o data satisfacuta o necesitate isi inceteaza presiunea asupra comportamentului; din manifesta, devine latenta) si relativa (dinamica unei necesitati este afectata nu numai de satisfacere/nesatisfacere, ci si de dinamica celorlalte necesitati).
Un punct de vedere interesant asupra intelegerii naturii umane, a gradului de satisfactie, il are Friedrich Herzberg in teoria sa „a celor doi factori” pornind, pe de o parte de la natura animala responsabila cu nevoile biologice si conditiile fizice si sociale (foamea – necesitate tipic biologica, dar si nevoia de a castiga bani – instrument de satisfacere cvasitotal al trebuintelor umane elementare), iar pe de alta parte de la natura specific umana ce reclama nevoia de realizare, de „crestere” a eu-lui.
Din teoria lui Herzberg se deduce ca satisfacerea nevoilor cuprinse in perimetrul celor doua paliere ale fiintei umane, impreuna cu factorii care o conditioneaza, au implicatii distincte asupra starii de satisfactie umana.
Dupa jumatate de secol de la „lansare” – in plin curent New Age, urmand legea universala a progresului si beneficiind de aportul studiilor scolilor ulterioare de psihologie, precum si de cel al cunostintelor ezoterice privind evolutia vietii si fiintei, Piramida Trebuintelor, asa cum arata ea actualmente este redata in figura nr.1.
Avand in vedere procesele de dezvoltare a vietii pe Terra, in momentul de fata, pentru Fiinta umana in manifestare – omul social contemporan – descris de psihologi, sunt „date in folosinta”, adica activate, 9 dintre cele 12 Nivele ale Piramidei.
Activarea lor presupune ca exista posibilitatea de a fi actualizate (adica satisfacute) la un moment dat, sau pe parcursul existentei individului uman in planul fizic.
Satisfacerea trebuintelor specifice fiecarui nivel se manifesta din interiorul individului ca un magnetism; ca o forta ce orienteaza fiinta spre a gasi in mediul inconjurator mijloacele si obiectele necesare satisfacerii acestor cerinte.
Trebuintele reprezinta necesitati oranduite pentru buna dezvoltare a fiintei la stadiul uman si ele corespund „instinctelor” proprii celorlalte specii.
Deosebirea dintre ele este semnificativa insa si reprezinta o distinctie de forma, de realizare sau proces, nicidecum de fond. Diferenta consta insa in libertatea pe care incepe sa o castige fiinta o data cu trecerea in regnul uman, libertatea de decizie si optiune, de participare la propria devenire.
Pe langa continutul psihologico-social si economic, informatiile privind fiinta si fiintarea, intr-un cuvant: realitatea, la granita cu metafizica, dau semnificatie fiecarui nivel al Piramidei Trebuintelor, in sensul realizarii implinirii de sine in viata si in lume – necesitate de prim rang, la care se raporteaza si in jurul careia graviteaza toate celelalte lucruri (evenimente, fiinte, obiecte, procese, fenomene etc.).
Toate resursele energetice (externe si interne, atat ale individului cat si ale societatii /natiunilor / grupurilor) sunt subrogate in acestui demers.
Restructurarea ierarhiei trebuintelor umane se produce gratie exploziei informationale ce a generat un registru extins de nevoi, „variante actuale accentuate ale unor nevoi umane perene” (informatie, putere, prestigiu, performanta) si influenteaza sistemele culturale actuale.
Acest studiu succint ne permite sa apreciem ca tendintele reliefate in structura interna si in evolutia trebuintelor umane fundamentale reprezinta germenii unor schimbari radicale in viitorul apropiat sau indepartat.
