312 pasi de la taran la om de afaceri

 
Realizarea mult doritei coeziuni economice si sociale, statuata in documentele programatice ale Uniunii Europene pentru Romania urmatorilor 5 ani va trebui sa tina cont de faptul ca aproape jumatate din populatia tarii traieste in zona rurala, asta insemnand aproximativ 12500 de sate, iar functiile economice ale acestei zone depind aproape in intregime de activitatile agricole. Aceasta situatie explica necesitatea orientarii fortei de munca spre activitati non-agricole productive si spre dezvoltarea sectorului de servicii. Vorbim despre necesitatea incurajarii micro -intreprinderilor din mediul rural sa se dezvolte, sa creeze noi locuri de munca si venituri suplimentare pentru intreprinzatori si implicit pentru comunitate. Programul National de Dezvoltare Rurala(PNDR) prin care se deruleaza banii alocati Romaniei din Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala(FEADR) isi propune in axa III Imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si diversificarea economiei rurale. Prin masura 312 ‘Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi’ vor putea accesa pana in 2013 cei 383.429.681 Euro din bani publici(80% UE si 20% bugetul de stat al Romaniei) atat micro-intreprinderile din mediul rural existente cat si persoane fizice care vor trebui, daca obtin finantarea, sa se inregistreze ca persoane juridice. Persoanele fizice autorizate pot primi fonduri nerambursabile de pana la 50,000 euro, micro-intreprinderile din transportul rutier 100,000 euro iar celelalte micro-intreprinderi 200,000 euro, pentru toate intensitatea finantarii nerambursabile fiind de 70% din cheltuielile eligibile.
Am incercat sa rezum in cateva randuri informatiile cuprinse in cele 54 de pagini din ghidul solicitantului, pagini pe care le-am parcurs cu interes la inceput, consecventa fiind cu optiunea mea de a contribui la dezvoltarea satului romanesc. Alte 22 de documente erau insiruite dupa ghid, cu numar variabil de pagini si cu o complexitate descurajatoare chiar si pentru un  cititor avizat. M-am gandit atunci sa fac o socoteala simpla, cu scopul de a afla cam cate micro-intreprinderi din toata tara ar putea lua, teoretic,fondurile pana in 2013, daca ar cere fiecare suma maxima de 200,000 euro? Cam 1915 de unitati din 1915 sate care reprezinta 15% din toate satele Romaniei. Tinta propusa prin program, mult mai generoasa e de 9895 de micro-intreprinderi sprijinite pana in 2013 din care 1522 cu activitati non agricole productive, 3806 cu activitati mestesugaresti si arizanat si 4567  servicii pentru populatia rurala. Cifra calculata de mine e mai mult un artificiu, dar si cifrele tinta cuprinse in programul masurii 312 e putin probabil ca vor fi atinse.
La baza acestor previziuni presupun ca au stat date reale, si s-a tinut cont de aspecte pe care le-am observat si eu in munca de de raspandire a cunostintelor despre Uniunea Europeana printre locuitori ai satelor din judetul meu, aspecte care pot fi ‘clonate’ si pentru alte judete, fara teama de a exagera sau gresi:

• Informarea posibililor intreprinzatori privati din mediul rural nu s-a facut in mod adecvat, in sensul ca un procent apropiat de 100% habar n-au ca pot accesa fonduri. E vorba atat de micro-intreprinderile existente, de cele nou-infiintate cat si de posibilii intreprinzatori persoane fizice care ar avea initiativa intr-o afacere dar nu e nimeni sa-i indrume ce sa faca mai intai. Singurii care sunt mai in tema cu ceea ce ar insemna cuvantul ‘afacere’ sau ‘investitie’sunt micii negustori, proprietari de ABC-uri satesti(peste 70% din activitatile de servicii din mediul rural, la nivel de tara, il reprezinta comertul cu amanuntul). Informarea despre oportunitatile de finantare se face de obicei la nivel de primarie, pentru acele programe dedicate administratiei publice locale. Primarul si consilierii locali ar fi cei mai indicati, cunoscandu-si bine alegatorii, sa le transmita mai departe, sau sa faciliteze aducerea informatiei in comuna si catre intreprinzatori. Se stie ca orice activitate nou pornita in comuna e impozabila, deci aduce venituri la buget, creaza locuri de munca si venituri in plus initiatorilor, ca sa nu mai vorbim de rezultatul activitatii – produs de consum sau serviciu – destinat populatiei, care in felul acesta e scutita de a mai apela la produse sau servicii similare de la oras.
  In ultimul timp a aparut totusi o campanie facuta de o televiziune in care iti prezinta un succes, o buna practica si te trimite la un site pe internet sa afli amanunte, nu inainte de a-ti flutura in fata ochilor iluzia ca ai putea, tu,locuitor al satului,sa produci chiar energie eoliana.
• Un alt aspect e cel al situatiei inca neclare a terenurilor si cladirilor. Pentru derularea proiectului, beneficiarul trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate asupara terenului si cladirilor sau actul de concesiune pe cel putin 10 ani,demersuri de multe ori imposibile sau de prea lunga durata incat acesta renunta la fonduri in final.
• Cofinantarea de 30 % si in plus sustinerea cheltuielilor neeligibile care pot ajunge la 25% sunt o piatra de incercare pentru intreprinzatori. La tara sunt putini oameni care au bani. Populatia imbatranita si inapta de munca din majoritatea satelor n-are cum sa faca parte din ‘solicitantii eligibili’ai fondurilor pentru micro-intreprinderi.Sunt preferati tinerii si femeile, dupa cum cum se stipuleaza in’Criteriile de selectie’din Ghid, cu conditia ca acestia sa aiba o minima pregatire chiar in domeniul managementului de proiect.
  Recenta criza financiara internationala, cu prelungire si spre sistemul nostru bancar aduce, in opinia mea, doua abordari noi,oarecum contradictorii, asupra acestui aspect, al cofinantarii, care in mod sigur nu au fost luate in calcul in momentul elaborarii Ghidului si a celorlalte documente, si anume:
     1.Banii necesari cofinantarii proiectelor nu vor mai fi acordati cu usurinta de catre banci si nici in conditii avantajoase , asa cum se promitea pana acum 2-3 luni;
     2.Criza financiara, mult mai pregnanta in tarile Uniunii Europene, s-a extins si asupra economiei, ceea ce face ca angajatorii straini ai romanilor plecati la munca sa inceapa sa-si restranga activitatile, cu consecinta previzibila a reintoarcerii masive a muncitorilor in Romania.Teoretic, exista sansa ca oamenii plecati de la tara sa se intoarca in satele lor cu niste ‘castiguri’notabile: o alta mentalitate cu privire la munca, abilitati sporite in domeniul in care au lucrat, alte pretentii in ceea ce priveste stilul propriu de viata in sensul aprecierii serviciilor de care pot beneficia chiar intr-un sat, si, de loc de neglijat, castiguri banesti cu care pot porni o afacere non agricola.
• Aspectul privind avizele, adeverintele, autorizarile, certificatele, notificarile si declaratiile necesare derularii unui astfel de proiect cere o desfasurare si analiza mai ample, intr-o abordare viitoare.

Ca sa nu se inteleaga ca scot in evidenta numai partile negative ale acestei oportunitati de finantare in mediul rural, as enumera cateva dintre aspectele pozitive si chiar incurajatoare pentru eventualii intreprinzatori:

• Solicitantul poate avea codul CAEN ca activitate principala sau ca activitate secundara pentru investitia vizata prin proiect. Un intreprinzator cu activitate principala de comert, daca are in obiectul de activitate si reparatii masini sau confectionarea de obiecte de artizanat, poate depune cerere de finantare pentru acestea din urma fara sa mai fie obligat la preschimbarea certificatului de inmatriculare al firmei
• Costurile legate de intocmirea proiectelor(studii de fezabilitate, memorii justificative, taxe pentru arhitecti, ingineri, consultanta, taxe pentru avize, certificate si autorizatii, achizitia de patente si licente) sunt eligibile in cuantum de 10% din cheltuielile eligibile, daca investitia presupune constructii si 5% daca nu sunt implicate constructii.
•  Un solicitant poate aplica pentru un proiect care contine mai multe actiuni din cele trei tipuri de investitii(1.investitii in activitati productive non agricole;2.investitii pentru dezvoltarea activitatilor mestesugaresti;3.servicii pentru populatia rurala).
•  Desi comertul cu amanuntul nu se finanteaza, sunt permise punctele de desfacere pentru produsele obtinute din propriul proces productiv, ca parte componenta a oiectului de investitie pentru care se solicita sprijinul, situate pe acelasi amplasament cu investitia.
• Beneficiarul unei finantari printr-un proiect castigat poate primi prefinantare in cuantum de 20% din cheltuielile eligibile cu care sa inceapa activitatea.

Iata cateva activitati considerate eligibile, cuprinse intr-o lista mult mai ampla din anexa 9 la Ghidul solicitantului, pe care putini intreprinzatori, in opinia mea, s-ar gandi sa le porneasca:
-pregatirea fibrelor si filarea fibrelor textile( dar cu exceptia inului si canepii!- ca si cum am fi tara cultivatoare de bumbac sau alte plante textile)
-fabricarea parfumurilor si a produselor cosmetice de toaleta
-fabricarea calculatoarelor si a echipamentelor periferice
-constructia de nave si structuri plutitoare
-activitati de comunicare prin satelit
-coafura si alte activitati de înfrumusetare
-activitati de pompe funebre si similare

Precizez ca micro-intreprinderile pot angaja pana la 9 persoane. Prima depunere de proiecte din 30 octombrie 2008 ne va da o imagine a domeniilor catre care se indreapta micii investitori de la tara. Vor urma si alte sesiuni de depunere a cererilor de finantare pana 2013 sau pana se termina banii alocati masurii 312 ‘Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-intreprinderi’.