Cand auzi ca aproape jumatate dintre proiectele depuse pe un apel de proiecte de economie sociala au fost respinse in faza administrativa, te cam ia cu frisoane si te intrebi unde e buba si cine nu o vede sau de ce nu vrea sa o vada.

Exista doua ipoteze: fie ghidul a fost atat de prost incat aproape jumatate dintre beneficiari nu au stiut sa-l interpreteze corect, fie aproape jumatate dintre beneficiari au fost extrem de nepregatiti si neprofesionisti si au comis greseli marunte dar care au costat scump.

Si dintre cele doua variante, parca as merge mai degraba pe prima varianta, tinand seama ca stiu sumedenie de beneficiari cu experienta care au fost descalificati in faza administrativa.

Mai exista si varianta 3 care se muleaza destul de bine pe prima varianta si chiar o completeaza pe alocuri, anume ca multi dintre evaluatori au evaluat superficial si neprofesionist de pe urma carora se vor alege numeroase contestatii si poate chiar actiuni in instanta. Si sa nu ma intelegeti gresit, caci nu-i acuz si nu-i banuiesc de rele intentii, dar cu certitudine, ii banuiesc de lipsa de profesionalism si lipsa de experienta pe foarte multi dintre ei. Dar chiar si asa, nu e vina lor, e vina celor ce-i contracteaza.

Si uite asa ma apuca dorul de PHARE care pe vremea aia mi se parea cea mai stufoasa finantare dar care acum mi se pare floare la ureche pe langa ce pot naste astia de manageriaza fondurile structurale.

Astept ziua in care cine greseste va si plati, caci cred ca ajunge sa tot vedem de atatia ani ca numai beneficiarul greseste nicidecum functionarul/evaluatorul, iar daca asta din urma greseste, iata ca s-a inventat amnistia fiscala care e sora geamana cu amnistia penala.