Deconservarea secretului bancar (Grafica: Victor Codreanu, Iasi)

               “O nouă ordine mondială! Paradisurile fiscale vor  dispărea, era secretului bancar a trecut…” 

                 (Summit G20, Londra, 2 aprilie 2009)

Încă dinaintea aderării “celor 10”, miniştrii europeni de finanţe au ajuns la o înţelegere privind impozitarea veniturilor cetăţenilor comunitari obţinute din economiile depuse în afara ţărilor de origine. Înţelegerea apărea ca urmare a eforturilor privind combaterea evaziunii fiscale şi renunţarea la secretul bancar.

Astfel, un număr de 12 state europene au convenit să ofere informaţii privind economiile cifrate la mai multe miliarde de euro pe care cetăţenii lor le deţineau peste hotare. Pe baza acestor date, veniturile aduse de conturile respective se impozitau în ţările de origine, măsura înseamnînd, de fapt, renunţarea la secretul bancar.

Singurele ţări cărora li s-a mai permis ulterior păstrarea confidenţialităţii specific operaţiunilor bancare (încheindu-se şi un Acord, în acest sens) au fost Luxemburg, Austria şi Belgia. Acestea s-au opus demersurilor de transparentizare de teamă ca decizia de a impozita veniturile cetăţenilor străini să nu afecteze sistemul bancar intern, în favoarea centrelor financiare rivale.

Acordul în cauză prevedea respectarea secretului bancar numai pînă cînd celelalte centre financiare importante din afara Uniunii Europene (Elveţia, SUA, Monaco, Andora, Liechtenstein, San Marino) vor conveni să furnizeze autorităţilor de la Bruxelles informaţii de acest tip. În schimbul acestui compromis, autorităţile din Luxemburg, Austria şi Belgia au aplicat impozite de pînă la 35% asupra veniturilor obţinute de clienţii străini ai băncilor autohtone.

Veniturile obţinute din colectarea acestor impozite se împart cu restul statelor UE, respectiv se are în vedere ca impozitul să fie divizat între ţara de origine a depunatorului – 75%, şi ţara unde sînt plasate capitalurile – 25%. Instituţiile bancare din Elveţia, care administrează fonduri de peste 2.000 miliarde de dolari, au insistat asupra păstrării secretului bancar, ameninţînd că vor obliga autorităţile să organizeze un referendum naţional, în cazul în care dreptul la confidenţialitate al clienţilor lor ar fi pus în pericol.

Presiunile exercitate de UE au determinat băncile elveţiene să fie de acord cu perceperea unei taxe similare celor prevăzute pentru instituţiile din Luxemburg, Austria si Belgia. Recent, însă, Elvetia, unul dintre cele mai importante centre financiare off-shore, a anunţat că se va conforma la standardele OECD privind secretul bancar. Mutarea decizională intervine după ce state ca Liechtenstein, Andorra, Luxemburg şi Belgia au abolit secretul bancar. Astfel, prin acceptarea standardelor OECD, Elveţia s-a angajat să susţină schimbul de informatii cu alte ţări, pentru cazuri individuale şi pe baza unor cereri concrete si justificate, iar aplicarea deciziei se va face prin intermediul unor acorduri bilaterale legate de dubla impunere.

De asemenea, şi Austria (după ultima reuniune OECD) acceptă să furnizeze informaţii bancare pe baza unor suspiciuni justificate. Dar nu va interveni o modificare radicală în legislaţia cu privire la secretul bancar şi nu va fi posibil accesul direct sau sistematic la datele privind depunătorii şi depozitele constituite.

Aşadar, acceptarea standardelor OECD nu schimbă foarte mult secretul bancar care operează în Elveţia ori Austria, neavînd de-a face cu o transmitere integrală şi automată a datelor, sfera privată a clientilor rămînînd în continuare protejată de solicitarile externe insuficient fundamentate.

La toate acestea adăugăm că băncile din SUA furnizează în prezent toate informaţiile privind conturile cetăţenilor europeni, la cererea autorităţilor din ţările de origine.

Ionel Bostan

Ionel Bostan

Ionel Bostan este publicist şi prozator – membru al Uniunii Scriitorilor (USR) şi Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR). N.21 februarie 1962, Giurgeşti-Tg.Frumos, judeţul Iaşi. Studiază Economia şi Dreptul la Univ. „Al.I.Cuza” Iaşi. Profesor universitar din anul 2002.

0 Replies to “Deconservarea secretului bancar (Grafica: Victor Codreanu, Iasi)”

  1. banu adrian spune:

    vi se pare corecta si legala raportarea la biroul de credite a datelor care constituie secret profesional?
    Dar minitorizarea vietii personale a clientilor bancii?
    dar incunostiintarea vecinilor clientului ca acesta are un credit la o anumita banca?

Dă-i un răspuns lui banu adrian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top