PMRisk Forum 2008 – personal review

Îmi voi structura prezentarea pe următoarele sub-subiecte: subiecte abordate în forum, participanţi şi importanţa participării la un astfel de eveniment şi nu în ultimul rând, organizatori şi organizare.

Despre subiectele abordate: consider că prezentările au atins cele mai sensibile probleme pe care le ridică managementul de risc la nivel de proiect.
Riscul abordat atât ca ameninţare, dar şi ca oportunitate (un punct de vedere extrem de interesant şi util şi foarte rar întâlnit în lucrările de specialitate), importanţa impunerii unui alt prim pas în procesul de management al riscului şi anume înţelegerea cadrului în care se va desfăşura acest proces, importanţa analizei psihologice în managementul riscului etc.
Consider că în asta constă şi esenţa unui astfel de eveniment: posibilitatea de a accesa cele mai bune practici, dar totodată şi cele mai noi informaţii în domeniu. Nu trebuie ignorată componenta de networking. Astfel că, prin combinaţia „informaţie prezentată de speakeri” şi „opinii de pe terenul de luptă (mediul de afacere, practica)” ai acces la piatra filosofală a domeniului managementului de risc.
Dintre subiectele abordate care merită amintite având în vedere noutatea abordării şi importanţa informaţiilor:
– Managing threats and opportunities in a unified risk process
– The tangible benefits of risk management
– Understanding and managing risk attitide
– Using risk management for strategic advantage
Nu voi cădea în păcatul „preamăririi” evenimentului aşa că voi prezenta şi punctele „W” din propria analiză SWOT (deşi vorbim aici doar de S şi W).
De asemenea, fie că vorbesc despre punctele tari, fie că vorbesc despre punctele slabe, nu vreau să dau nume de persoane. Nu vreau să fac nici o formă de branding personal. Dar voi da nume de firme participante şi mă voi justifica mai jos de ce o fac.
Cu o singură excepţie: forum leader-ul David Hillson mi-a depăşit aşteptările. Un profesionist în cel mai bun sens al cuvântului, membru fondator al PMI Risk Specific Interest Group şi autor al capitolului despre management riscului din PMBOK Guide, un practician al managementului de risc având peste 20 de ani de consultanţă în managementul de risc, ce nu se limitează la a prezenta opinii ale altora, ci care a ajuns la un nivel în care cercetează, testează, verifică şi propune propriile sale modele de management al riscului, un excelent vorbitor ce stăpâneşte toate intimităţile oratoriei, capabil a simţi publicul şi a-i stârni interesul.
Cât despre toţi ceilalţi participanţi în calitate de speakeri: le recunosc valoarea pe plan profesional şi îi felicit pentru poziţiile pe care le deţin în companiile pe care le-au reprezentat.
Totuşi, în unele cazuri, lipsa maturităţii în calitate de speakeri s-a simţit.
Această carenţă venea fie din modul de expunere (brut, doar informativ, dar util, fără a se face rabat la calitatea informaţiei) fie inclusiv din modul de a concepe prezentarea şi de a lega subiectul prezentării cu titlul prezentării.
Şi mă justific (dar din nou amintesc că nu am mai participat la un astfel de eveniment iar această evaluare o fac în raport cu ceilalţi speakeri şi cu aşteptările mele): mi s-a părut inoportun în contextul unei participări internaţionale, folosirea „conceptului” de Gică contra. Mi s-a părut neacademic şi merită amintit faptul că acest concept putea fi prezentat ca fenomenul de aroganţă care este întâlnit în cazul unor membri ai proiectului, în special al celor din departamentele de conducere (tehno-aroganţa în cadrul specialiştilor IT).
Aroganţa poate fi foarte frumos legată de ignoranţă şi frică şi atunci acest trio, ce reprezintă o cauză majoră a riscurilor în cadrul unui proiect, ar fi putut înlocui cu succes jargonul şi reprizele de desene animate cu cei trei purceluşi.
Dar dacă acest mod de abordare a fost făcut totuşi pentru a trezi interesul auditoriului, cu totul nepotrivit mi s-a părut „explicaţia” cerinţei nu presupune nejustificat: „Q: What means assume? / A: An ass between U (pron. you) and me”.
Similar, anecdota cu vrabia, vaca şi pisica.
Chiar dacă ar fi o anecdotă acceptată, consider că morala nu ar trebui să se aplice în managementul riscului. Frica de o activitate / de răspundere / de un şef autoritar etc. cauzată de incompetenţă / greşeală etc. voluntară sau involuntară este o sursă de risc iar noi vorbim de management al riscului şi nu de ascunderea unor fapte care, cunoscute mai devreme, ar putea însemna diferenţa dintre succes şi eşec în afacere.
Chiar dacă situaţia prezentată în acest caz, în cazul în care ar fi reală, ar fi însemnat un excelent studiu de caz despre cum nu trebuie să ne purtăm într-o firmă dacă vrem să evităm riscurile, tot nu sunt de acord cu prezentarea unor date intime despre procesul de afacere (care încalcă orice normă de protecţie şi securitate a informaţiei şi deci, de management al riscului) sub scuza de acum suntem ca între prieteni, aşa că pot să vă spun aceste lucruri pentru că ştiu că nu le veţi spune şefului meu.
Nu mai insist pe prezentările cu zeci de rânduri pe slide (cred că este o regulă care spune că slide-ul trebuie să conţină maxim şapte rânduri şi cel mult trei niveluri de indentare).

Depăşesc aspectul legat de subiect şi vorbesc puţin despre companiile participante.
Despre regretul meu faţă de dezinteresul unor organizaţii de a participa la un eveniment de un asemenea nivel am mai discutat (vezi articolul “Parere”).
În contextul crizei financiare internaţionale, absenţa de la un asemenea forum a instituţiilor financiar-bancare din România mi se pare aproape o lipsă de respect faţă de clienţi.
Aşa cum ştim să ne certificăm pe sisteme de management al calităţii sau al mediului (mai mult sau mai puţin de dragul partenerilor de afaceri) tot aşa ar trebui alocat interes şi buget pentru implementarea de sisteme de management al riscului.
Dar nu doar de ochii partenerului de afacere, ci pentru a face dovada maturităţii organizaţiei.
Consider bine venită măsura luată de unele burse de valori care nu permit listarea companiilor dacă nu fac dovada unei astfel de maturităţi. O politică ce ar trebui gândită şi implementată de toate organizaţiile.
În aceste condiţii, felicit organizaţiile din România care au participat la acest forum care prin acest gest fac dovada maturităţii lor şi a respectului ce îl arată acţionarilor, angajaţilor, partenerilor de afaceri şi nu în ultimul rând clienţilor.
Pentru acest lucru eu le mulţumesc şi le prezint:
– Aviva Asigurări de Viaţă
– Datanet Systems
– Ericsson Telecomunications
– Huawei Technologies
– IBM România
– IPIP România
– Mittal Steel Galaţi
– Petrom
– Petromservice
– Project Management Institute Romanian Chapter
– Professional Risk Manager’s International Association (PRMIA) Bucharest Chapter
– Romsys
– Romtelecom
– SAP România
– Schlumberger Logelco România
– Spider Management România
– U.C.M. Reşiţa
Obs. Lista este cea prezentată în mapa evenimentului. În cazul în care au fost şi reprezentanţi ai altor organizaţii îi rog să îmi scrie pentru a completa lista.

Organizarea a fost de cel mai înalt nivel. Un perfect management al timpului, un bun management al riscului şi existenţa unui plan de back-up de care s-a făcut dovadă în cazul speakerului care a fost în imposibilitate de a se prezenta, serviciu ireproşabil de catering asigurat în pauzele dintre sesiuni şi cu ocazia mesei de prânz şi calitate ridicată a materialelor informative asigurate în mapa de prezentare a evenimentului.
Stamford Global a ales pentru acest eveniment o locaţie potrivită: Hotel Novotel Bucharest City Centre hotel situat în centrul capitalei, la 5 minute de Piaţa Universităţii, aşadar în apropierea unor multe puncte de interes turistic, cultural sau chiar de afacere.

Închei, amintind că rolul meu aici a fost unul de reprezentant media, menit a prezenta atât „cele bune” dar şi „cele rele” cu scopul de a îmbunătăţi calitatea evenimentelor Stamford Global din viitor.
Şi îi asigur pe toţi cei care au avut calitatea de speakeri în cadrul acestui eveniment de tot respectul meu şi de faptul că, în ciuda cuvintelor critice adresate azi, dacă rolurile ar fi stat invers, aş fi trecut, poate, prin aceleaşi probleme pe care eu le-am constatat la ei.
În final, doresc să mulţumesc Stamford Global pentru calitatea evenimentului, lui David Hillson pentru profesionalismul de care a dat dovadă, speakerilor pentru calitatea şi noutatea informaţiei expuse şi lui Marius Alexa pentru gestul său de a-mi oferi posibilitatea de a participa la acest eveniment.