Continuator al unei hotărîri de Consiliu de miniștri care produce efecte de cca. 35 de ani (HCM nr. 917/1975), un act normativ emis de Executiv în 1992 a făcut să se încaseze ani în șir miliarde bune de lei la bugetul de stat. Vorbim aici de HG nr. 641/1992 privind modificarea taxei aferente formalităţilor vamale la transporturile rutiere internaţionale (TIR), instituită, cum deja am amintit, prin H.C.M. nr. 917/1975. Prevederea explicită stabilea că Vama este împuternicită să colecteze, la intrarea în ţară, o taxă specială în valută (echiv. 20 dolari SUA), spre a îndeplini formalităţile specifice la trecerea graniței de către mijloacele TIR. Calculul presupune luarea în considerare a fiecărui autovehicul, remorcă sau semiremorcă. Excepțiile date priveau doar TIR-urile înmatriculate în România, precum şi cele înmatriculate în țări care nu percepeau astfel de taxe pentru autovehicule româneşti. Modificările legislative din ultimii ani au condus la situația ca autoritatea vamală să încaseze în prezent taxa în discuție doar pentru TIR-urile înmatriculate în Irlanda, Norvegia, Portugalia şi Turcia. De exemplu, pentru anul 2010, încasările totale determinate de aplicarea taxei de TIR s-au cifrat la 651 mii lei. Numai că o analiză a cadrului instituțional – la care statul român este parte – a plasat menținerea respectivei taxe în afara legii. Acesta este și motivul pentru care Guvernul deja a elaborat un proiect de hotărîre (postat pe sit-ul MFP) menit să abroge normele existente în această materie. Argumentația invocată relevă că acordurile bilaterale în domeniul TIR, încheiate de România şi care sînt gestionate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), nu prevăd plata unei taxe speciale pentru îndeplinirea formalităţilor vamale. Transportul rutier de mărfuri în cadrul UE se desfăşoară pe baza licenţei comunitare, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr.881/1992 și nr.1072/2009. Apoi, aceeași categorie de transport în regim ”ţară terţă non-UE” se efectuează în baza autorizaţiilor multilaterale CEMT. Ceea ce atrage atenția este că se menționează și faptul că ”perceperea unei astfel de taxe este contrară acquis-ului comunitar”. Întrebarea care apare este dacă nu cumva aruncarea în istorie – abia în 2011 – a prevederii la care ne referim, nu ar fi trebuit să survină mult mai înainte. Adică odată cu aderarea României la UE. Or, lectura cu atenție a Notei de fundamentare a actului normativ de abrogare – elaborată de MFP și purtînd avizele MTI și MJ -, tocmai asta pare să demonstreze.
