Încă din noiembrie a.c., MFP avea elaborată ultima variantă de text privind modificarea şi completarea Legii nr.500/2002 a finanţelor publice. Așa cum însuși inițiatorul recunoaște în expunerea sa de motive, unele prevederi avute în vedere – la a 31-a modificare a legii amintite (în medie, 4 modificări pe an, din 2002) – sînt sugerate de Curtea de Conturi. Aceasta, pentru că, în controlul gestionării banului public, Curtea a identificat multiple probleme care au făcut obiectul unor rapoarte deja publicate. Tocmai de aceea, acum se reglementează și aspectul stabilirii culpei si obligării la plată în situația vinovăţiei persoanelor care au încălcat normele legale privind stabilirea, înregistrarea și urmărirea spre încasare la termen a impozitelor și diverselor venituri datorate bugetului consolidat. De asemenea, au fost introduse două articole care privesc mecanismul calculării dobînzilor/ penalităților la creditele bugetare cheltuite nelegal pentru care se dispune recuperarea lor, precum și regimul veniturilor cuvenite bugetelor publice care nu au termene stabilite prin actele normative care le reglementează. O altă prevedere vizează subvenţiile și transferurile bugetare neutilizate pînă la închiderea anului, nerestituite pînă la data de 31 decembrie, care ”se vor supune calculului accesoriilor aplicabile veniturilor bugetare, pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie şi data restituirii sumelor la buget”. Se pare că tot acum se închide și o supapă serioasă de scurgere a resurselor financiare publice. În speță, din 2013 se interzice efectuarea de cheltuieli pentru achiziţionarea/ elaborarea studiilor de prefezabilitate ori fezabilitate etc. aferente obiectivelor de investiţii, dacă în ultimii 5 ani bugetari au fost întocmite studii avînd acelaşi obiect. Interdicția se referă și la situația cînd obiectivul respectiv n-ar putea fi inclus în programul de investiţii publice în anul bugetar următor. De altfel, noul text stipulează în termeni clari că ”în scopul întăririi disciplinei bugetare, în programul de investiţii publice vor fi introduse doar acele obiective/ proiecte sau categorii de investiţii noi a căror finanţare poate fi asigurată integral, conform documentaţiilor tehnico-economice aprobate, în limitele de cheltuieli stabilite potrivit cadrului de cheltuieli pe termen mediu şi/sau strategiei fiscal-bugetare (…), cu excepţia obiectivelor/ proiectelor sau categoriilor de investiţii a căror finanţare este asigurată din fonduri externe nerambursabile, precum şi din fonduri externe rambursabile”. Ceea ce rămîne totuși neacoperit cu această ocazie dată de a 31-a modificare a Legii finanțelor publice este problema tarifării și a standardelor de cost pentru studiile de genul arătat, dar și a lucrărilor de audit public intern efectuate în regim externalizat. Tocmai de aceea, nu este exclusă revenirea asupra acestor aspecte prin legislație secundară – HG sau ordine de ministru.
