Daca in urmatorii ani aceste atacuri vor reusi si euro va disparea, atunci intreaga constructie europeana se va prabusi, cred, la nivelul a ceea ce era prin anii 1960-1970, adica va redeveni doar o piata comuna. Mizele sunt foarte mari in jocul acesta.
Intre 15-17 octombrie 2010 s-a tinut la Bucuresti, pentru prima oara in Romania, o reuniune regionala europeana a Comisiei Trilaterale. Aceasta este o structura globalista de putere ce reuneste citeva sute dintre cei mai importanti oameni politici, oameni de afaceri si proprietari de trusturi media din S.U.A., Europa si Japonia. Gazda a fost singurul nostru reprezentant: Mugur Isarescu. Fiind o grupare neoficiala, discreta, reuniunile se tin cu usile inchise, iar in presa nu a transpirat aproape nimic. Presedintele Basescu a fost invitat sa tina un speach si atit. Membrii unei astfel de structuri sint, de obicei, mai puternici decit sefii de stat, o elita globalista care conduce lumea. Nu stiu ce s-a discutat, ce s-a decis acolo, dar in planul politicii interne s-a putut observa imediat o indepartare a PNL-ului de PSD si o relansare puternica a lui Crin Antonescu, eminentele preferind politicienii de dreapta si alegindu-si cu grija marionetele.
Ideologul gruparii, Zbigniew Brzezinski, fost secretar de stat american si consilier din umbra al mai multor presedinti democrati, spunea cu acest prilej ca „Statul national, ca unitate fundamentala de organizare a societatii umane, a incetat sa mai fie principala forta creatoare in societate. Bancile internationale si corporatiile multinationale actioneaza, prognozeaza si planifica viitorul societatii in termeni care sint mult mai avansati decit conceptele politice ale statelor nationale” (din „Lumea” nr. 11, 2010, p. 2). Edificator, nu? Deci statele nu mai sint considerate entitati pertinente in secolul al XXI-lea, o agenda mult mai „avansata” avind marile banci internationale si corporatii multinationale. Asadar, un nou corporatism in care, de data aceasta, spre deosebire de anii 1930, nu statele dicteaza corporatiilor, ci invers. O rasturnare remarcabila de putere, o deplasare a acesteia dinspre politic spe economic sau, cine stie?, poate avem de-a face cu un nou mod de a face politica.
Tot dupa aceasta reuniune au aparut, en plein jour, problemele Irlandei. Care reprezinta a doua zona de vulnerabilitate a Eurolandului, dupa cea a Greciei. In plus, Irlanda pare sa fie, ca si Marea Britanie, un „cal troian” al Statelor Unite in Uniunea Europeana, deci e posibil sa asistam de fapt la un atac concentrat asupra monedei euro. Acest atac ar veni din partea americanilor, chiar a Sistemului Federal de Rezerve american, si din partea unor astfel de structuri globaliste, care doresc consacrarea dolarului american ca moneda unica internationala si par sa se grabeasca. Oricum, dupa cumintirea Japoniei, nu mai pot acorda prea mult timp de crestere Chinei si celorlalte mari puteri emergente, care i-ar putea incurca. Deocamdata pare sa-i incurce strasnic doar moneda unica europeana care, gestionata teutonic, a acaparat aproape jumatate din piata dolarului (tranzactii si rezerve de schimb) si ameninta in continuare. Oricum, daca in urmatorii ani aceste atacuri vor reusi si euro va disparea, atunci intreaga constructie europeana se va prabusi, cred, la nivelul a ceea ce era prin anii 1960-1970, adica va redeveni doar o piata comuna.
Mizele sunt foarte mari in jocul acesta si de aceea Comisia Europeana si tarile mari din U.E. se grabesc sa sara in ajutorul tarilor „cu probleme”. Numai ca trebuie sa vrea si ele. Am inteles ca urmatoarea pe lista ar putea fi Portugalia. Aceasta si-a facut deja temele, a luat principalele masuri si asteapta. La rind stau, de asemenea, Italia si Spania, adica tarile mediteraneene care au facut imprudenta sa-si creasca mult deficitele si datoriile publice, la niveluri de circa 200% din PIB, foarte greu finantabile intr-o astfel de perioada de criza. Vorbim aici doar de tarile din zona euro, pentru ca, altminteri, exista si alte tari europene cu probleme foarte mari, printre care si noi.
Un asemenea conclav al elitelor concentreaza foarte multa putere. Sint oameni importanti, a caror influenta nu e perisabila, ca a unui politician, sint oameni care ramin la butoane pe termen lung. Acum poate fi inteleasa mai bine si longevitatea in functie a guvernatorului nostru, dincolo de calitatile sale reale. De altminteri, fara astfel de calitati nici nu poti patrunde la acest nivel. Sint reprezentanti ai marelui capital, eminente cenusii care, de obicei, stabilesc agenda mersului lumii. Sigur ca ei nu pot controla totul, nu sint infailibili, dar se spune ca e mai bine sa fii cu ei decit impotriva.
Faptul ca reuniunea s-a tinut la Bucuresti poate fi interpretat ca un semn al faptului ca regiunea Marii Negre si deschiderea pe care o ofera catre Rusia, catre Turcia si chiar dincolo de ea a inceput sa intereseze intr-un mod aparte aceasta elita plutocratica, mai ales ca cele doua mari tari amintite nu prea au fost afectate de criza si probabil ca prezinta cazuri oarecum speciale in proiectele globaliste, obiectivul lor final fiind controlul complet asupra economiei si politicii mondiale, prin instaurarea unui guvern mondial unic, dincolo de partizanatele traditionale, ideologice sau strategice.
Mugur Isarescu face parte si din „Comitetul celor 30”, care este un fel de comitet executiv al Comisiei, functie inalta, iar in Romania se poate spune ca este personalitatea care, in ultimii 20 de ani, a influentat cel mai mult politicile si deciziile la nivel inalt, deci destinele romanilor. In ultima vreme, el a fost chiar mai activ si mai vizibil decit de obicei, iar umbra sa asupra Cotrocenilor este clara. Ramine intrebarea daca faptul ca un om atit de important in Romania face parte dintr-o structura de putere globala ce considera entitatile statale perimate si sustine preeminenta bancilor internationale si a corporatiilor multinationale asupra intereselor nationale este sau nu de bun augur pentru noi, oamenii obisnuiti ai acestei tari?
