Capitalismul, incotro? (II)

In lume are loc un proces de redistribuire a puterii economice si politice, se fac si se refac aliante la nivel global sau regional, pe fondul unei teribile batalii pentru resurse, configurindu-se noi structuri de guvernanta mondiala.

Dl. Daniel Daianu lauda reformele orientate spre piata din China si India, unde s-ar fi procedat in mod pragmatic, cu atentia cuvenita acordata problemelor sociale, rurale etc, iar pietele sociale nu au fost liberalizate nechibzuit. Mda, modelul asiatic… Alt model oferit este cel scandinav, unde, tot asa, reformele menite sa amelioreze competitivitatea nu au neglijat „tesutul social al societatii”.

Deci modelele laudate sunt economia sociala de piata, de tip nordic si autoritarismul sau socialismul de piata chinez. Poate ca aceste sisteme sunt bune pentru popoarele respective, tinind seama de traditia si matricea lor culturala specifica. Dar sunt ele generalizabile, opozabile erga omnes? Greu de inchipuit.

Autorul considera ca actuala criza financiara reprezinta „o respingere decisiva a paradigmei ce glorifica dereglementarea totala in economii”. Dar nu cred sa mai existe vreo economie total dereglementata. In cauza cred ca e mai curind calitatea reglementarilor si respectarea lor. Pentru ca, inca o data, economia nu se mai desfasoara majoritar in cadre nationale, iar la nivel international ne lipsesc institutiile de reglementare si control necesare.

De asemenea, criza ar demonstra faptul ca nu toate inovatiile financiare sunt benigne. Aici iarasi avem de-a face cu un truism. In trecere, este acuzat Allan Greenspan pentru a fi gresit in sutinerea pietelor si pentru a se fi opus reglementarii derivatelor, a „noului sector bancar”. In schimb, sunt remarcati pozitiv Alexandre Lamfalussy, Warren Buffet, Paul Volcker si Nouriel Roubini, care au avertizat asupra amenintarii crizei, dar nu au fost ascultati.

Pentru domnul Daianu, actuala criza financiara este una structurala (de acord), iar imensele bailouts, colace de salvare aruncate bancilor escroace de catre guverne din banii contribuabililor, vor introduce elemente ale capitalismului de stat inclusiv in S.U.A. Bugetele vor fi astfel impovarate pentru multi ani, sistemele asistentiale vor avea de suferit, imprumuturile vor creste, iar ratele economisirii ar trebui sa creasca si ele.

Pe langa toate aceastea, ne sunt enumerate si alte amenintari, la fel de reale, cum sunt: schimbarile climatice, cresterile demografice, precum si „provocarile de competitivitate” din partea noilor puteri globale. Eu as merge chiar mai departe, spunind ca avem de-a face cu o criza sistemica din care capitalismul, asa cum il cunoastem, va iesi nu doar serios sifonat, ci modificat in profunzime.

Miscarile marilor placi tectonice in economia mondiala, cu afirmarea noilor puteri globale, au inceput cu mult inainte de criza, configurand o lume multipolara, sau minipolara. Geopolitica acestui secol se anunta extrem de interesanta. Vom vedea ce va deveni in timp acest capitalism de stat ce aminteste de paradigma keynesiana.

Un economist mai putin cunoscut, Hyman Minsky, sustine ca, in mod ciclic si natural, sectorul financiar se dezlantuie ca o inundatie si pustieste economia. Ei bine, nu e deloc clar cum vor reusi statele, care nici macar nu reusesc sa-si coordoneze actiunile, ci actioneaza dupa principiul „scapa cine poate”, sa evite „momentele Minsky” din sistemul financiar global. sunt foarte curios.

Ciclurile economice nu pot fi eludate, deci crize vor mai fi, insa dl. Daianu crede ca un cataclism financiar cu efecte devastatoare asupra economiei reale va putea fi evitat prin adoptarea unor politici si reglementari potrivite (?!). In acelasi timp, noile economii mixte ar trebui sa functioneze astfel incit „spre binele democratiei si bunastarii majoritatii cetatenilor, sa evite politici extravagante”. Suna ca un comunicat al revolutionarilor francezi de la 1789. In aceste „noi economii mixte” despre care vorbeste autorul, singura schimbare fata de vechile economii mixte este ponderea mult mai mare a statelor, in detrimentul pietelor. Asta poate stabiliza putin lucrurile, dar nu poate crea bunastare pe termen lung.

Cu alte cuvinte, vom avea ceva mai multa stabilitate in saracie, si asta tot pe banii nostri, pentru ca statul nu are altii. Asta desi autorul sustine ca „ceea ce se intimpla acum nu este o respingere a fortelor pietei ca mecanism de alocare a resurselor si stimulare a spiritului intreprinzator, ci o invalidare a unei interpretari profund gresite a ceea ce este necesar unei economii moderne ca sa-si atinga scopurile economice si sociale pe termen lung”. Adica, ce-i este cu adevarat necesar? Reglementari severe?

Ce se va intimpla cu democratia? E greu de spus. Istoria are povete triste in acest sens; speram ca nu se vor repeta. Autorul insusi estimeaza ca viitorul va fi marcat de o concurenta intre democratia liberala si forme autoritare de capitalism (Rusia, China s.a). Revin in forta interventionismul si protectionismul. Un nou Bretton Woods este necesar.

Tipurile de capitalism se ciocnesc. De fapt, cum subliniaza autorul, competitia dintre diferitele modele ale capitalismului este chiar firul calauzitor al lucrarii de fata. Cine va castiga, in ipoteza ca va castiga cineva? Cert e ca vom avea un secol mai mult decat interesant. Lichiditatile se transfera de la est la vest. Asa-numitele „fonduri suverane” orientale cumpara masiv (cifra depaseste 50 de miliarde de dolari) active occidentale depreciate de la cele mai mari banci: Citigroup, Morgan Stanley, Merrill Linch, UBS s.a.

Aceste fonduri controleaza in momentul de fata volume monetare de circa 2,5 mii de miliarde de dolari si se estimeaza ca cifra se va dubla pina in 2015. In acelasi timp, rezervele valutare ale Chinei au ajuns la 2300 de miliarde dolari, in timp ce Rusia detine doar 400 de milioane USD. E clar ca e un conflict intre doua forme de capitalism (vezi Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Hmanitas, Bucuresti, 2003)

Dinamismul formidabil al Chinei, dublata de India, anunta bulversari majore. Tarile BRIC isi bazeaza cresterea pe detinerea de resurse strategice, expansiunea exporturilor, cresterea rezervelor valutare, dar si pe crearea si asimilarea de tehnologii de virf, mai cu seama in domeniile inovatiei si comunicarii.

Aceste tari schimba in mod decisiv ordinea mondiala internationala mostenita dupa ultimul mare razboi. Negocierile O.M.C. de la Doha sunt blocate, reforma institutiilor financiare internationale bate pasul pe loc si nimic nu se va putea face fara acordul noilor puteri globale.

In lume are loc un proces de redistribuire a puterii economice si politice, se fac si se refac aliante la nivel global sau regional, pe fondul unei teribile batalii pentru resurse, configurindu-se noi structuri de guvernanta mondiala. Asia vine puternic, cu un model de autoritarism de stat. Este acesta o forma de capitalism sau e un nou sistem? Acest model se articuleaza in jurul unor structuri corporatiste, al unor politici industriale active si al unui protectionism selectiv.

Aceste dinamici trebuie analizate prin prisma bataliei pentru resurse din complicatul Orient Mijlociu, din Caucaz si Marea Caspica, dar si din Africa. Revine mai peste tot in lume o formula de guvernare ce seamana cu o economie de razboi, mai ales in circumstante care cer masuri si mobilizari rapide.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top