Nu vreau sa intru in motivele care au adus aceasta situatie, faptul este ca domeniul reprezinta o nisa, un gol greu de umplut in conditiile actuale ale economiei de piata. Cind stai de vorba cu cercetatori care sunt la sfarsitul carierei sau cei pensionati, aduc aminte cu multa nostalgie perioada anilor 60-70, cind se lucra intensiv si se faceau cercetari experimentale de proportii, pina la nivel industrial, conduse de cercetatori pasionati.
Cercetarii actuale in sectorul metalurgic ii lipsesc decade de investitii, care din diferite motive nu s-au realizat. Cred ca este vorba de o politica mai de graba, de o strategie care lipseste Institute disparute, sau cele ramase sunt rudimentare, „intrate la apa”, este starea de fapt. Sa construiesti o instalatie de laborator sau pilot a devenit o iluzie, iar sa cauti sa angajezi un tanar cercetator, o disperare. In general cercetarea este privita ca o activitate de supravietuire a celor prinsi in ea, care nu mai pot sa schimba meseria, si stau cu ochi spre diferite fonduri nationale unde pica cite ceva.
AVAS-ul are o povara, vrea sa-si vanda institutele pe care le are in portofoliu, si care au mostenit cladiri mari, spatii si terenuri generoase in zone bine cotate. Sa ia niste banuti pe ele de la dezvoltatori imobiliari, dar procesul este in contra curent cu planul national de dezvoltare, si cu politica UE. Momentan nu suna bine deloc, s-a amanat, mai asteptam si vedem mai incolo, zvonuri. O mare incertitudine, nimeni nu face planuri de viitor, orice incercare de discutie primeste raspunsul, ca „la anul nu se stie daca mai suntem”. Sa investesti ? Nici vorba.
Eu personal, in afara de pasiunea pe care o am, privesc cercetarea ca pe o afacere de viitor. Ca o nisa care trebuie umpluta de catre cei mai curajosi, care au vederea spre viitor, au experienta necesara si care stiu in ce directie trebuie mers. Drum greu, dar nu imposibil. Eu unul si familia mea cu aceasta activitate privata traim, am asumat raspunderea si sunt optimist. Am energia necesara, caut surse si oportunitati, vad lumina. Investesc totul in ea, nu e cale de intorcere.
Hai sa va spun ce vad si ce cred, ceva din experienta mea personala. Daca faceti analiza SWOT aceastei afacere, descoperiti ca oportunitatile sunt mai multe de cit amenintari, iar punctele slabe pot fi transformate in puncte tari daca investesti timp. Domeniul este foarte generos, nisa este mare, iar gradul de implicare este functie a experientei si expertizei echipei pe care ai. Sa stabiliti valorile, etica si misiunea, scopul si obiective clare, numai dupa acea aveti busola care trebuie.
La inceput este de preferat sa intrati in proiecte tehnologice aplicative de dimensiuni mici, care pot fi rezultat al studiilor anteriore nefinalizate cunoscute de beneficiari, carora le faceti oferte directe la un pret competitiv. Dupa realizarea cu succes al primului contract, capatati incredere si credibilitate. Este un inceput.
Daca va simtiti capabili, pregatiti-va, eu va recomand sa accesati fara teama fonduri nationale PN II – Parteneriate, sau structurale POS CCE, veti avea posibilitati mai mari, dotari, mariti echipa, veti devenii mai vizibil pe piata. Aceasta oportunitate indispensabila acestei perioade, face posibil sa realizati mult, cu bani putini si efort mare. Daca nu ati apucat inca sa faceti firma, apelati la un Spin-off din Axa 2, daca aveti deja una mica si tanara, la un Start-up etc.
Dragi cititori, daca sunteti in ramura, va astept cu drag sa impartasim experianta, sunt deschis pentru noi initiative si dialog, caut colaboratori si ofer consultanta.
Va urez succes!
Felicitari pentru Blog si pentru realismul abordarii din articol.
Asteptam si altele al fel de interesante.