La fostul program de finantare pentru dezvoltare rurala, site-ul euractiv.ro anunta, asa ca-ntr-o doara, ca Romania – inclusiv beneficiarii privati – ar urma sa restituie nici mai mult nici mai putin decat 17, 4 milioane de euro pentru gravele probleme/fraude mascate prin achizitii publice trucate, constate de Oficiul de Lupta Anti – Frauda al Comisiei Europene. Asta, asa la o prima ochire sau un prim denunt mai important.
Este cu totul de presupus ca si la viitoarele implementari ale PNDR-ului bulibaseala de acest gen va fi asemanatoare. Desigur, bani nu vor fi returnati niciodata de adevaratii responsabili, ci de la bugetul de stat, cum se intampla si la CEDO si in atatea alte locuri. Altfel spus: gresiti, fratilor, gresiti, ca are cine plati mai tarziu ! In aceasta logica bizara si absconsa bunului simt, sa tot absorbi Fonduri Europene de dat inapoi la Bruxelles. Pana si acest sector de care isi mai agatau sperantele cativa ultimi mohicani a devenit o simulare stricata din pornire, o caricatura grosiera a unei veritabile refaceri a mediului rural. Se vede clar ca niciodata Comisia nu-si imagina ca lasand pe mana functionarilor nationali administrarea unui program de finantare se va ajunge de fapt la auto-distrugere premeditata si fara sens pentru asa-zisii beneficiari directi. Ca asa urma sa se petreaca absorbtia fondurilor am preconizat inca de la inceputul procesului , demarat atat de hei-rupist si si stangace, incat n-avea cum sa genereze efecte reale. Neregulile constatate cu toptanul acum, ca sa nu se simta cineva jignit ca a praduit la drumul mare, intrau in calculul de rabat al Comisiei Europene, poate nu insa in asemenea procent.
Acum , cand suntem pe punctul de a avea inca un Raport C.E. Pe Justitie si Afaceri Interne, observam insa ca situatia de iresponsabilitate mirotitica s-a generalizat. Nu ar fi greu de banuit ca eurocratii bruxellezi, sau cel putin unii dintre acestia, care n-au fost de acord cu transferarea gestionarii fondurilor europene catre Statele Membre, jubilizeaza in secret si asteapta o redirectioanre fireaca a banilor catre alte tari si oameni mai cu scaun la cap. Nu sustin ca nu este de criticat din plin si aceasta pozitie ipocrita, disimulatorie a Comisiei, dar poate ei au gandit din start ca fiecare pasare pre limba ei trebuie sa piara, iar romanii isi vor rupe mai repede picioarele – cum se vorbeste pe limbajul maidanez de la Bucuresti – si nu va mai fi nevoie de sanctiuni explicite sau demonstratii savante pentru reliefarea capacitatii de compromitere de catre adminstratia damboviteana a oricarei idei generoase sau oricarui scop serios.
Pana nu se va lua in discutie in mod hotarat cazul Romaniei in toate forurile semnificative ale Uniunii nu este de sperat sa se intample nimic esential. Tara va ramane o frontiera laturalnica si paraginita a unei incoerente mai largi si mai nedumeritoare, de care avem parte in acesti ani. In fapt, din punct de vedere pragmatic, UE nici nu prea are ce sa faca minuni cu un popor care dovedeste ca nu se poate auto – administra consecvent si eficient, ci doar face un sinistru joc de glezne care nici pe proprii antrenori ai simulacrului nu-i mai poate convinge.
Pana atunci, vom fierbe probabil in sucul propriu, cum a previzionat magistral Ion Iliescu, si cine traieste, mai vede la toamna continuarea filmului horror.
