Previziunile specialiștilor privind tendința cursului acțiunilor prezintă interes aparte pentru mai multe categorii de subiecți – investitori, firme de brokeraj, bănci de investiții etc. Importanța acestora este cu atât mai mare cu cât pe piețele specifice sumele investite sunt de anvergură deosebită. În lucrarea de față ne referim la câteva aspecte privind posibilitățile de estimare a tendinței cursului acțiunilor utilizând informații non-financiare, cu luarea în considerație a unor elemente caracteristice dinamicii/ instabilității economice.
Key-words: dinamismul/ instabilitatea economiei; informații privind acțiunile companiilor; piața secundară; analiză previzională; informații non-financiare
INTRODUCERE
Interesul pentru cunoaşterea viitorului în materie de economie se manifestă de o perioadă îndelungată de timp. Dealtfel, aceasta este explicația apariției mai multor teorii şi modele de creștere, al căror obiect principal de studiu îl formează cercetarea tendinţelor pe termen mediu şi lung ale proceselor şi fenomenelor economice. Demersurile circumscrise aici urmăresc stabilirea cauzelor, factorilor şi condiţiilor unui echilibru dinamic şi, pornind de la aceasta, identificarea unor elemente strategice menite să asigure atingerea anumitor obiective de creştere şi dezvoltare propuse. În strânsă legătură cu toate acestea se află și încercările de cunoaștere a tendinței cursului acțiunilor companiilor, recurgând la analiza unor date și informații de natură financiară, dar și non-financiară. Pentru aceasta avem în vedere mai multe repere ale literaturii internaționale de specialitate (Becalli, 2005; Becalli et al., 2006; Esterwood și Nutt, 1999), care atestă importanța temei, dar și plusurile și minusurile existente pe acest plan ori diversele întrebări stringente.
DINAMISMUL MACROECONOMIC, CONTEXT DE FUNCȚIONARE AL PIEȚEI FINANCIARE
La nivelul oricărei economii naţionale funcţionează mai multe sectoare instituţionale care sunt ansambluri de entități având un comportament economic similar. Încadrarea unităţilor în respectivele sectoare (Poulon, 1996) se bazează pe funcţia economică principală a fiecăreia şi pe resursele de bază folosite (Tabel 1). Observațiile aprofundate asupra sistemelor macroeconomice, efectuate în timp, indică faptul că există o corespondenţă între structurile economiilor naţionale şi ciclurile economice care au loc, justificându-se ideea că fluctuaţiile economice sunt determinate de evoluţia structurilor macroeconomice și de caracterul instabil al anumitor elemente din cadrul respectivelor structuri.
Tabel 1. Sectoarele instituţionale şi funcţiile economice ale acestora
| Sectorul instituţional | Funcţia economică principală |
| Societăţi şi cvasi-societăţi non-financiare | Producţie de bunuri şi servicii marfare nefinanciare |
| Instituţii financiare | Finanţare |
| Firme de asigurări | Asigurarea, adică transformarea riscurilor individuale în riscuri colective prin garantarea unor despăgubiri în cazul realizării unui risc individual |
| Administraţii publice | Producţie de servicii nemarfare destinate colectivităţii în ansamblu şi redistribuirea venitului şi a avuţiilor naţionale |
| Administraţii private | Producţie de servicii nemarfare destinate grupurilor de gospodării particulare sau producţia fără scop lucrativ de servicii marfare destinate gospodăriilor |
| Gospodării | Consum: producţia de bunuri şi servicii marfare nefinaciare, când este vorba de întreprinzători individuali |
Source: Poulon F (1996). Économie générale, Dunod, Paris, p. 114
Instabilitatea componentelor economiei este generată atât de cauze economice, cât și de cauze de altă natură, precum evenimente politice, motivaţii psihologice, nivelul de civilizaţie, legăturile de schimb internaţionale, raporturile dintre economia respectivă şi anumite organisme internaţionale ori apartenenţa la diferite grupări de state. În general, fluctuaţiile economiei au loc în cadrul unor cicluri determinate atât de factori cantitativi cât şi de factori calitativi, care îşi pun amprenta asupra duratei şi specificului diferitelor faze ale economiei (Ignat et al., 1998). De-a lungul timpului s-a observat o anumită regularitate în alternanţa perioadelor de progres cu ani de stagnare. Această alternanță este caracterizată de cicluri mai lungi sau mai scurte, care au comun faptul că fazele ascendente şi descendente se succed atât datorită influenţei unor cauze exogene (climă, războaie, revoluţii, descoperiri de noi zăcăminte, evoluţia populaţiei etc.), dar și unor factori endogeni, specifici economiei (Lămătic și Bostan, 1999). Astăzi se pune stringent problema concretă de a găsi unele metode necesare previziunii fazelor ciclului de durată medie (aprox. 10 ani) şi de aplicare a unor măsuri care să atenueze amplitudinea acestuia. Acest tip de ciclu este compus, similar celorlalte cicluri, tot dintr-o fază ascendentă şi una descendentă, etapele specifice fiind criza, depresiunea, înviorarea şi expansiunea. Însă desfăşurarea concretă a activităţii economice, pe fundamentul proprietăţii private şi al acțiunii legilor concurenţei, denotă că, în majoritatea cazurilor, fazele ciclului afacerilor nu se desfăşoară în ordinea menţionată, duratele acestor faze se pot prelungi sau diminua, astfel încât dispunem numai de elemente orientative pentru aprecierea viitoarelor stări ale economiei. Explicațiile sunt legate de faptul că sistemul economiei de piaţă conţine anumite mecanisme destabilizatoare care se află la baza mişcărilor fluctuante şi, adesea, cu caracter de ”surpriză” ale economiei. Evident, toate acestea fac dificilă orice încercare de previzionare a ceea ce urmează să se întâmple în economie. Într-o măsură destul de ridicată, contextul descris este valabil și pentru cazul când se urmărește realizarea estimării tendinței cursului acțiunilor diverselor companii.
IMPORTANȚA INFORMAȚIEI ÎN VEDEREA ADOPTĂRII DECIZIEI DE CUMPĂRARE A ACȚIUNILOR
Decizia de cumpărare a unui asemenea produs financiar presupune o investigare asupra evoluției cursului, a volumului zilnic de acțiuni tranzacționate și a unor indicatori specifici. Informațiile regăsite în buletinele zilnice de tranzacționare se referă la (Analiza actiunilor, 2010) numărul și volumul de acțiuni tranzacționate, valorile medii, minime și maxime ale cursului din ziua respectivă, cursul de închidere, variația cursului mediu față de cursul mediu din ziua precedentă etc. În mod frecvent, subiecții interesați de achiziționarea unor acțiuni analizează pe intervale mai lungi anumite detalii – în cadrul observării tehnice sau cu ocazia analizei fundamentale (Tabel 2).
Tabel 2. Detalii informative (aspecte de urmărit) pentru adoptarea deciziei de achiziționare a acțiunilor
| În cadrul investigației tehnice | Cu ocazia analizei fundamentale |
| Natura pieței acțiunilor respective: tranzacționarea neregulată sau volumul zilnic de acțiuni redus arată cumpărătorului că nu dispune de un climat favorabil pentru achiziționarea de acțiuni la un curs avantajos, pe care să le revândă ulterior | Conținutul știrilor și informațiilor cele mai recente legate de societatea emitentă: acordarea/neacordarea de dividende, falimentul, identificarea unor parteneri străini, introducerea de produse noi, rezultate trimestriale financiare în creștere |
| Situarea cursului față de nivelele maxime și minime istorice atinse de acțiunile respective și tendința de evoluție a cursului și a volumului | Acționariatul societății – existența unor acționari majoritari privați, autohtoni sau străini, a unor acționari – fonduri de investiții etc. |
| Evoluția generală a pieței de capital; o creștere generală a pieței implică și o creștere a cursului individual al acțiunilor celor mai căutate | Evoluția sectorului din care face parte societatea emitentă și a mediului economico-financiar |
Source: Adaptare după ***Analiza actiunilor (2010),
http://www.piata-de-capital.ro/analiza-actiunilor.php
Este evident că analizele cu caracter tehnic presupun aprofundarea studiului rapoartelor periodice ale societății (bilanț, cont de profit și pierdere, etc.) și evoluția profitului, dividendelor, datoriilor, valorii contabile a acțiunilor, însă competențe reale în acest sens au doar profesioniștii domeniului financiar.
CADRUL PRIVIND INFORMAȚIILE NON-FINANCIARE CE POT SERVI ANALIZEI PREVIZIONALE A TENDINȚEI CURSULUI ACȚIUNILOR
În practică, nici situațiile financiare, elaborate cu rigurozitate, pe baza standardelor contabile, nu ajută foarte mult în realizarea unor prefigurări caracterizate de acuratețe, după cum, în general, chiar dispunând de toate informațiile și indicatorii de natură financiar-contabilă/monetară, analiștii nu pot fi infailibili în anticipările lor. De aceea este nevoie de informații suplimentare atunci când se încearcă o previzionare a tendinței cursului acțiunilor companiilor pe piața specifică, recurgându-se și la analiza informațiilor având conținut non-financiar și a celor informale (Becalli, 2005). În mod cert, scopul este de a se obține de către analiști prognoze care să fie confirmate ulterior de piață, într-o proporție cât mai bună, în interesul celor care operează pe piața secundară. Un studiu realizat în rândul managerilor din Romania, în primul an de la integrarea în UE, de către Deloitte Touche Tohmatsu and Economist Intelligence Unit (Nicolae, 2007), arată că ”marea majoritate a companiilor participante sunt de acord că piața însăși scoate din ce în ce mai des în evidență factorii de evaluare a performanței nefinanciare, cei mai mulți dintre cei intervievați găsind dificilă identificarea acestora. Dacă peste 87% dintre participanți își cataloghează metodele de identificare a performanței financiare drept bune, numai 29% dintre ei pot spune același lucru despre metodele de identificare a performanței nefinanciare”. Principalii factori de performanță nefinanciară scoși în evidență cu această ocazie au fost: creșterea riscului reputației, sporirea influenței clienților, intensificarea concurenței la nivel global, accelerarea inovației, analizarea detaliată a factorilor de performanță nefinanciară de către media etc. Printre concluziile respectivului studiu apare ideea că rolul parametrilor nefinanciari este în creștere, tot mai multe companii incluzând informațiile nefinanciare în rapoartele lor anuale, iar peste o treime dintre participanții la studiu (37%) opinează că ”performanța companiei este determinată mai degrabă de activele intangibile decât de activele tangibile”. Din punct de vedere legislativ, arătăm că, la nivelul Uniunii Europene, problema privind publicarea de informații nefinanciare de către companii a făcut obiectul modificării Celei de-a IV-a Directivă privind dreptul societăților (EC, no. 78/660). Astfel, companiile includ în raportul lor anual, începând cu anul 2005, informații (indicatorii cheie de performanta – KPI) referitoare la problemele de mediu și la angajați, necesare cunoașterii dezvoltării, performanței sau poziției companiei. Deși Comisia Europeană consideră că ”dezvăluirea” de informații non-financiare este importantă în contextul crizei actuale și al provocărilor determinate de dezvoltarea durabilă, totuși această prevedere nu este imperativă pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM). Această derogare privind publicarea de informații non-financiare are în vedere evitarea creșterii sarcinilor administrative pentru aceste companii. Pe de altă parte, în atenția UE este și simplificarea birocrației la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Cu toate acestea, lucrurile devin cât se poate de complicate în perioadele de criză prelungită. Informațiile avute în vedere la efectuarea unor analize care să sprijine conturarea unui trend al cursului acțiunilor în viitor asigură formarea unei imagini fragile în această privință, de aceea se impune perfecționarea instrumentelor destinate clienților ce urmează să ia decizia de a vinde sau cumpăra acțiuni. Dealtfel, autorii consultați susțin în lucrările lor că autorităţile financiare şi companiile ar trebui să pună în aplicare mecanisme pentru difuzarea de informaţii adecvate, tocmai cu scopul de a favoriza utilizarea componentei non-financiare a acestora (extinsă și la nivelul evenimentelor informale) și a îmbunătăţi, în consecință, calitatea previziunilor în folosul investitorilor.
CONCLUZII
Multiple aspecte care țin de serii întregi de variabile caracteristice sectorului real ori sectorului monetar al economiei, dinamismul economiei, ciclicitatea afacerilor etc. determină dificultăți apreciabile în previzionarea cursului acțiunilor companiilor pe piața specifică. Aducerea în dezbatere a utilizării în acest scop a informațiilor având conținut non-financiar ne-a permis constatarea că acestea completează informațiile de natură financiară, fără ca prin ele înseși să poată contribui masiv la elaborarea unor prognoze de mare acuratețe. Sub aspectul cercetării științifice, tema abordată de noi este una de tip ”deschis”, urmând ca, în timp util, specialiștii să realizeze studii, bazate pe teste de piață, care să pună în valoare informațiile non-financiare și informale, oferind în acest fel instrumente cât mai bune investitorului în acțiuni care urmează să ia o decizie de cumpărare/vânzare.
REFERENCES
Beccalli E (2005). Non financial information and informal disclosure in analysts’ forecasts. Università degli Studi di Macerata.
Beccalli E, Casu B, Girardone C (2006). ”Efficiency and stock performance in European banking”. J. Bus. Finan. Account., 33: 245-262.
Esterwood J, Nutt S (1999). ”Inefficiency in analysts’ earnings forecasts: systematic misreaction or systematic optimism”. J. Finan., 54: 1777-1797.
Poulon F (1996). Économie générale. Dunod, Paris, 1996, p. 114.
Ignat I, Clipa N, Pohoaţă I, Luţac Gh (1998). Economie politică. Economic Publishing. Bucharest, 1998, p.520.
Lămătic Gh, Bostan I (1999). Balance and growth, vectors of the economic dynamics. Economic Publishing, Bucharest, pp. 20-37.
***Analiza actiunilor (2010), http://www.piata-de-capital.ro/analiza-actiunilor.php/.
Nicolae A (2007), ”Neinformati: Ce nu cunosc directorii si consiliile directoare despre starea generala a afacerilor pe care le conduc”, http://www.zf.ro/profesii/ce-nu-stiu-managerii-despre-companiile-pe-care-le-conduc-3031239/.
CE (2010). ”Propuneri de modificare a Celei de-a IV-a Directive – nr. 78/660/EC, privind conturile anuale ale unor anumite tipuri de companii”, http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/2010/non-financial_reporting_en.htm/.
(Varianta în limba engleză a acestui articol/ 4 pag. – destinată publicării în AJ_B&M_May_2011)
