Am întălnit deseori in spațiul virtual o sumedenie de articole legate de „Dialogul interior și cum să obții succesul” (in viață, in profesie, in relații) prin resetarea si rescrierea acestuia.
Unele articole scrise bine, citibile cu plăcere chiar, pană la un punct. Acel punct în care ni se spune că (citez aproximativ, din memorie): “Dacă vrei să obți succesul în viață, trebuie să inveți să gândești diferit”.
Aparent corect facută corelația între succes si gândirea “diferita”. Dar aici apar întrebări ale caror răspunsuri pot fi foarte divergente, și nici unul dintre articolele pomenite mai sus nu aduce lumină în domeniu. Intrebări ca: Ce înseamnă succesul in viață? Ce înseamnă succesul in profesie? Ce inseamnă succesul in relații? Poate oricine sa ajute pe oricine sa „isi rescrie dialogul interior”?
Deși profesia, relatiile (mai ales ele) sunt domenii ale vieții care ne frământa pe mulți dintre noi, răspunsurile pot fi tot atâtea câți respondenți; deci greu de definit, greu să oferi într-un articol rețete cu iz de generalitate, pentru că, deși are pretentii prin titlu, nu ar reuși decât să ofere câteva iluzii frumoase și insuficiente pentru o schimbare reala.
- Cum ar fi dacă, in loc să ne propunem Rescrierea dialogului interior pentru succes, am cauta să îl rescriem pentru starea noastră de bine, de comfort cu noi inșine?
Dacă ne-am propune să învățăm să gândim în așa fel încât să cădem la pace cu propriile noastre vinovații, sentimente de rușine, de teamă sau frică, sentimente care de multe ori sunt nejustificate de realitate, dar justificate de istoria personală, de alegeri mai vechi, și de multe ori – de istoria transgeneraționala a familiei (pentru că, asa cum spune Franz Ruppert – “Psihicul este un fenomen transgenerațional”).
Pentru mine, aceasta ar fi miza fundamentală a demersului de rescriere, regândire, restructurare a dialogului interior. Si cred că aceasta ar fi fundamentală pentru orice am putea întreprinde în profesie, relații, și alte domenii ale vieții. Pentru că atâta timp cat eu sunt bine cu mine, sunt împacat/ă, mă simt bine in pielea mea, înseamna că imi cunosc valoarea, știu că pot sa fac lucrurile să se întample, știu că sunt responsabil/ă pentru ce spun și ce fac, inclusiv in profesie si in relații.
Si nu, nu am deloc pretenția că într-un articol de câteva randuri se poate da rețeta magică pentru rescrierea dialogului interior, având in vedere aspectele de mai sus. Dar cu siguranță că prin acest articol se poate creiona o imagine mai clară și o perspectivă mai realistă asupra acestui demers, cel puțin in parte.
Dar ce este Dialogul interior?
Este ceea ce iți spui tu ție insuți. In mintea ta, pentru ca acolo incepe totul, mintea, cea care este Alfa si Omega existenței tale. (Recomand articolul)
Pentru că totul începe în mintea noastră, iar realitatea este ca un răspuns la ceea ce gândim, pentru ca mai apoi să revină totul în mintea noastră sub forma percepției, urmate de un alt gând.
Iar in mintea noastră totul se intâmplă în cuvinte si imagini. Ne spunem lucruri despre noi înșine, și despre relația noastră cu lumea, și construim in mintea noastră imagini cu noi inșine si cu lumea. Cuvintele cu care gândim ne modelează realitatea, si modelează insăși creierul nostru. Surprinzător (sau nu), felul in care gândim repetat, ani la rand, legat de anumite aspecte ale vieții, felul in care răspundem mental la stres, poate avea o influență majoră asupra modului in care se vor comporta copiii noștri, și generațiile viitoare. (Un studiu recent http://bigthink.com/philip-perry/the-bad-news-trauma-can-be-inherited-the-good-news-so-can-resilience ).
Problemele încep să apară atunci cand cuvintele, frazele pe care ni le spunem în mod repetat in minte (paternuri de gândire) ne opresc din a face lucrurile așa cum ne-am dori, ne pun “piedici” în a acționa și a tranforma în realitate intențiile și dorințele proprii. Astfel de gânduri pot suna (in urechea interioara):
- Aș vrea, dar nu pot.
- Mi-ar plăcea, dar nu cred că e posibil. (Mai multe despre paternurile negative de gandire aici – http://www.calmclinic.com/anxiety/improve-internal-dialogue).
Pe de altă parte, sunt gâdurile potențatoare, modalități și paternuri de gândire care ne fac să acționăm, să avem încredere în noi, să facem ca lucrurile să se intâmple, să depășim momentele de frică, sau spaima, să ne dăm permisiunea a trăi experiențe multiple.
Demersul de rescriere a dialogului interior presupune mai multe etape, una dintre ele fiind identificarea precisă a paternurilor de obstrucționare, de autosabotare.
Ce iți spui in mintea ta atunci cand te oprești din a da un telefon, deși o parte a ființei tale și-ar dori să suni? Sau atunci cand ți-ai dori să îi spui șefului ce nu-ți convine, dar te oprești din ai spune? Atunci când ești nemulțumit/ă de felul în care se comportă un membru al familiei, în mod repetat, dar nu îi spui nimic despre asta, și taci?
Rescrierea dialogului interior este un demers important, este și o decizie personala, și un efort pe care uneori suntem dispuși sa îl facem, alteori nu. Si este foarte important cum faci asta. La cine apelezi?
Participarea la un curs de dezvoltare personala pe această temă ar putea fi de ajutor prin informațiile structurate (sau nu) pe care ți le poate oferi. Dar atât. Schimbarea efectivă a paternurilor de gândire presupune mult mai mult decat acumularea de informatii și eventual, câteva insighturi de moment, in contextul unui exercițiu din procesul de training.
Indiferent de momentul deciziei, indiferent de motivația pentru care decizi să faci asta, când vine momentul să alegi calea prin care îți vei restructura dialogul interior, recomand să apelezi la un profesionist in domeniu, un psiholog specialist, un psihoterapeut, care deține instrumentele (altele decât cele teoretice, ce pot fi găsite partial pe internet) și experiența profesională necesară.
Pentru că, H. Ford știa el ce știa, atunci când a spus:
“Dacă tu crezi că poți, ai dreptate; și dacă tu crezi că nu poți, tot ai dreptate”!
Să gândim pozitiv, zic!
